Ce s-a întâmplat acum este că s-a dat o nouă reglementare pe lângă cele 17 deja existente în privinţa ascultărilor. Băieţii cu ochi albaştri se acoperă cu hârtii, atâta tot.
Mă miră puţin vâlvătaia care s-a aprins pe seama interceptării - pardon, “stocării”- convorbirilor telefonice, a SMS-urilor, a conversaţiilor pe e-mail şi navigării pe internet. Ca şi cum nu ne-am obişnuit deja cu ideea că suntem ascultaţi. Că jurnaliştii, politicienii, oamenii de afaceri etc. sunt mereu cu o ureche în preajmă. Ca şi cum ar fi ceva nou şi deodată „larga noastră democraţie” a degenerat brusc, odată cu o lege (tot proastă, ca atâtea altele) care dă dreptul cui nu trebuie să ne asculte cu o urechiuşă statală şi neprihănită. Fals. Telefoanele sunt interceptate de decenii cu – dar mai ales fără – aprobări date de instituţia judecătorească.
