“Ochiul” de Vladimir Nabokov, roman tradus la Polirom în premieră de Veronica D. Niculescu, dezvăluie începuturile obsesiei pentru ambiguităţi şi corespondenţe, devenite mărcile autorului.
25 de ani stau între “Ochiul”, roman timpuriu scris în anii de exil de la Berlin, şi “Lolita”, capodopera care l-a dezvăluit tuturor pe Nabokov. “Oamenii din carte sunt personajele preferate din tinereţea mea literară”, anunţă scriitorul într-un cuvânt înainte, “expatriaţi ruşi care trăiesc la Berlin, Paris sau Londra. De fapt, desigur, ar fi putut să fie norvegieni la Napoli sau ambracieni în Ambridge: întotdeauna am fost indiferent la problemele sociale”.
