Anul 2008 a început cu speranţe mari pentru Bulgaria, care spera să
poată profita în sfârşit de îndelung aşteptata aderare la UE. Anul ar
fi trebuit să fie liniştit pe scena politică, alegeri legislative
urmând să aibă loc abia în 2009. În cele din urmă însă, Bulgaria a
pierdut în 2008 fonduri europene de aproape 1 miliard de euro, din
cauza eforturilor insuficiente de a combate ceea ce mulţi consideră a
fi cea mai mare problemă a ţării - corupţia.
Instrumente noi pentru combaterea unei corupţii vechi
Pe 1 ianuarie 2008, bulgarii au fost anunţaţi că o nouă superagenţie,
Agenţia de Stat pentru Securitate Naţională (SANS), a fost înfiinţată
de premierul Serghei Stanişev, care a prezentat-o drept soluţia
Guvernului pentru combaterea crimei organizate şi corupţiei la nivel
înalt, creând astfel o mulţime de aşteptări. Agenţia a primit bani,
resurse şi prerogative legale pentru a interveni în aproape orice sferă
a activităţii. Deşi salutată de Comisia Europeană, înfiinţarea agenţiei
nu a fost foarte bine primită de fostul ministru de Interne Rumen
Petkov, pentru că a creat un al doilea front în combaterea crimei
organizate. Salariile mai mari decât media ale angajaţilor agenţiei au
generat tensiuni în rândul poliţiei, iar la sfârşitul anului mii de
poliţişti au manifestat pentru prima oară în istorie pentru a cere
salarii mai mari.
Opoziţia, pe de altă parte, a pus la îndoială autoritatea agenţiei şi a
criticat lipsa de control parlamentar asupra acesteia. Deşi controlul
parlamentar era stipulat de lege, acest lucru nu s-a întâmplat în 2008,
pentru că opoziţia a refuzat să se alăture unei comisii parlamentare
special înfiinţate, protestând faţă de numărul de locuri deţinute de
majoritatea aflată la putere. Toate acestea au făcut ca agenţia şi
şeful ei, Petko Sertov, să trebuiască să facă eforturi pentru a-şi
justifica existenţa.
Pe de altă parte, acţiunile concrete ale agenţiei au fost
controversate. Prima ei măsură a fost împotriva unui site care publica
articole anonime cu acuzaţii despre vieţile personale ale unor
politicieni de top, inclusiv despre preşedintele Gheorghi Părvanov.
Site-ul funcţiona de câteva luni când agenţia a anunţat că acesta
publică informaţii clasificate şi trebuie închis, refuzând să precizeze
sursa acestora.
Totuşi, SANS a reuşit să obţină arestarea mai multor oficiali
importanţi din Guvern acuzaţi de conflicte de interese, abuz de putere
sau luare de mită. A fost cazul lui Ivan Lekov, şeful adjunct al
Agenţiei de Stat pentru Tineret şi Sport, şi al lui Marius Ţakov,
guvernator adjunct al regiunii Sofia, amândoi arestaţi în septembrie.
Aceasta a fost însă şi luna în care agenţia a fost implicată în cea mai mare controversă. În lipsa comisiei parlamentare speciale, singurul control posibil exercitat de Parlament asupra agenţiei era prin intermediul Comisiei de Afaceri Interne şi Siguranţă Publică, care supraveghează serviciile speciale şi este condusă de Mincio Spassov, membru al Mişcării Naţionale pentru Stabilitate şi Progres (NMSP), partener în coaliţia de guvernare.
În septembrie, Spassov a declarat în presă că agenţia i-a
verificat în mod nejustificat convorbirile telefonice şi pe cele ale
altor parlamentari, generând un val de paranoia în societatea bulgară.
Şeful SANS a refuzat iniţial să comenteze, dar în cele din urmă a
recunoscut că este adevărat. El a afirmat însă că faptele nu au făcut
obiectul unei decizii a agenţiei, fiind acţiunile individuale ale unor
angajaţi, care au fost demişi. Scandalul a afectat credibilitatea
agenţiei.
Scandaluri şi fonduri europene sistate
O serie de rapoarte negative ale Comisiei Europene despre eforturile
Bulgariei de a combate corupţia a transformat comunicarea dintre Sofia
şi Bruxelles într-o succesiune de ameninţări şi încurajări. Mai multe
scandaluri de corupţie din 2008 au dovedit că Bulgaria mai are multe de
făcut multe la acest capitol.
Primul şi cel mai mare scandal de corupţie l-a implicat pe Veselin
Gheorghiev, şeful Fondului Naţional de Infrastructură Rutieră.
Scandalul a izbucnit în ianuarie după ce presa a scris despre un
conflict de interese în care era implicat acesta. Compania condusă de
fratele mai mic al lui Gheorghiev primise de la instituţia condusă de
acesta contracte în valoare de 60 de milioane de euro din fonduri
europene. Miniştrii de Finanţe şi al Dezvoltării Regionale nu au
reacţionat, iar Gheorghiev nu a demisionat înainte să se sesizeze
Comisia Europeană. Abia în octombrie, procurorii au decis să îl pună
sub acuzare pentru încălcarea legii licitaţiilor publice.
Un alt scandal care a stârnit interesul publicului în 2008 a fost cel
în care a fost implicat grupul Mario Nikolov/Liudmil Stoikov, care ar
fi deturnat milioane de euro din programul SAPARD. Cazul se bazează pe
investigaţiile începute în 2006 de Oficiul European Antifraudă (OLAF).
În iulie 2008, un raport al OLAF afirma că milioane de euro sunt
deturnate de o "reţea criminală formată din peste 50 de bulgari,
europeni şi companii offshore, controlată şi/sau finanţată de oamenii
de afaceri bulgari Mario Nikolov şi Liudmil Stoikov, suspectaţi de
legături apropiate cu actualul Guvern". În octombrie, Nikolov şi alte
opt persoane au fost puse sub acuzare pentru deturnare de fonduri
europene.
În lumina acestor scandaluri, nu a surprins pe nimeni când, în iulie,
CE a decis să suspende finanţări de circa 800 de milioane de euro şi să
retragă acreditarea a două agenţii bulgare de plăţi. În noiembrie, ţara
a suferit încă o lovitură costisitoare, pierzând definitiv 220 de
milioane de euro din programul de preaderare PHARE, după ce Bruxelles-ul a
decis că Guvernul bulgar nu a făcut suficient pentru a combate corupţia
din două agenţii guvernamentale. Pierderea banilor venea, în plus, în
contextul crizei financiare şi economice.
Tocmai această criză este considerată de unii analişti occidentali una
dintre explicaţii pentru asprimea Comisiei Europene faţă de Bulgaria.
Bruxelles-ul a vrut să demonstreze contribuabililor europeni că
urmăreşte cu grijă modul cum sunt cheltuiţi banii lor, cu atât mai mult
cu cât în 2008 politicienii au început să se gândească la alegerile
europene din 2009.
Viaţă politică agitată
Spre deosebire de 2007, când Bulgaria a avut două scrutine, unul local
şi altul european, 2008 a fost an preelectoral, abia în 2009 urmând să
aibă loc alegeri legislative. În ultimul an de mandat, cele trei partide ce formează coaliţia de
guvernare - Partidul Socialist Bulgar (BSP), NMSP (a fostului rege
Simeon al II-lea) şi Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi (NMRF, al
minorităţii turce) - nu au fost foarte preocupate de stabilitatea
Guvernului, pentru că niciunul dintre partidele de opoziţie nu a fost
dispus să rişte un scrutin anticipat. Principalul partid de opoziţie,
Cetăţenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB) al primarului
Sofiei, Boiko Borisov, s-a concentrat pe consolidarea bazei electorale
în ţară, în perspectiva viitoarelor alegeri. Sondajele continuă să
arate că GERB este cel mai popular partid politic.
În această situaţie, cea mai mare ameninţare pentru coaliţie venea
dinspre potenţialele conflicte interne. Pericolul a devenit concret în
aprilie, după demisia ministrului de Interne Petkov. Acesta a fost
nevoit să demisioneze după ce a recunoscut că s-a întâlnit personal cu
persoane anchetate pentru corupţie, controversatul om de afaceri Plamen
Galev şi Anghel Hristov, cunoscuţi ca "fraţii Galev". Demisia lui
Petkov a fost urmată de o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care
a fost respinsă de Parlament. NMSP s-a abţinut de la vot şi nu a
sprijinit Guvernul, declanşând nemulţumirea lui Stanişev şi cea mai
serioasă criză prin care a trecut Guvernul de la formarea sa, în 2005.
NMSP şi-a explicat decizia prin scandalul care îl înconjoară pe Petkov,
însă analiştii au luat-o drept un semn că partidul, în scădere în
sondaje, încerca să îşi găsească o identitate în perspectiva alegerilor
din 2009.
Situaţia s-a rezolvat discret între liderii celor trei partide,
Stanişev (BSP), Simeon Saxa-Coburg (NMPS) şi Ahmed Dogan (MRF),
rezultatul fiind o remaniere guvernamentală. Patru miniştri au fost
înlocuiţi fără explicaţii clare şi a fost înfiinţat un post nou în
Guvern - vicepremier fără portofoliu, cu sarcina de a supraveghea
cheltuirea fondurilor europene. Meglena Plugcieva, care era ambasador
în Germania, a fost rechemată pentru a prelua această funcţie.
În 2008, opoziţia a fost la fel de dezbinată ca în ultimii opt ani.
Majoritatea problemelor celor trei partide aflate la putere nu au fost
cauzate de presiunile opoziţiei - cu excepţia cazului demisiei lui
Petkov, în care Democraţii pentru o Bulgarie Puternică au avut un rol
important - ci de conflictele interne.
A fost cazul MRF, mişcare a
bulgarilor de origine turcă, condusă de Ahmed Dogan, aflată la putere
din 2001. În octombrie, secretarul lui Dogan, Ahmed Emin, s-a sinucis
într-o reşedinţă a partidului, în camera alăturată celei în care se
afla şeful partidului. Sinuciderea este încă investigată, dar a ridicat
întrebări cu privire la controlul agresiv exercitat de Dogan în partid,
lucru confirmat de foşti membri. A fost o lovitură serioasă pentru
ambiţiile electorale ale partidului, iar Dogan a suspectat o
conspiraţie împotriva sa.
