Ultimul caz, cel de Galați, unde doi agenți de poliție ignoră o minoră cu sângele șiroind pe picioare, este exemplul cel mai concludent că Poliția Română nu poate și nu vrea să aibă o relație normală cu cetățeanul. Ba mai mult, continuă să sfideze populația și să pactizeze, voluntar sau involuntar, cu infractorii.
Erorile comise de Poliție în cazul Caracal sunt deja notorii și au făcut înconjurul lumii, iar anchetele în curs se vor încheia, probabil, așa cum au început: repede și fără niciun rezultat. La fel și evaluările dispuse de ministrul interimar de la Interne, Mihai Fifor. Acestea sunt fără fond. Cum poți să mai speri că lucrurile se pot îndrepta, în condițiile în care analizele din teritoriu sunt făcute de interimari puși în funcție de PSD? Fifor ori este inocent, ori este depășit de situație, la fel ca și Moga, care a dat bir cu fugiții după numai șase zile de la înscăunare.
Lipsa de empatie, despre care se vorbește în spațiul public, este dublată de aroganță, lipsă de umanitate și profesionalism. Cel mai bine a sintetizat situația fostul comisar Traian Berbeceanu. ”Asta deja nu mai este doar lipsă de profesionalism! Este ticăloșie în forma cea mai scabroasă. Este lipsă de elementar bun simț, de cea mai mică urmă de omenie... Nici nu mai știu ce este, de fapt! În mod categoric, Poliția trebuie reconstruită, regândită, după ce în prealabil va fi temeinic curățată. Până la măduvă!”, spune Berbeceanu.
Și, ca tabloul să fie complet, Poliția Română, deși nu face nimic pentru recâștigarea onoarei pierdute, are încă energia să îi sancționeze pe cei care au curajul să-i strige ,,Rușine!'' și să amenințe cu amenda o tânără, aflată în primejdie de moarte la Caracal. Ce poți să mai spui?
Cazurile recente de la Caracal și Galați, ultimele dintr-o serie neagră, demonstrează, încă o dată, că Poliția Română nu mai știe pentru cine lucrează, nici măcar la nivel declarativ.
