Se pare că, în anii ’50, atunci când Almazov era încă un simplut student, în Primul Spital Universitar a fost adusă o fată care fusese diagnosticată cu endocardită septică subacută, o afecțiune care pe atunci era imposibil de tratat.
Diverși profesori au mers pe rând să o consulte, dar și foarte mulți studenți, printre ei se afla și un coleg al studentului nostru, Vladimir Almazov. Acest tânăr nu a descoperit o metodă revoluționară de tratament pentru boala fetei, dar s-a îndrăgostiti iremediabil de ea.
Colegul lui Vladimir începuse să o viziteze zilnic pe muribundă, îi aducea mereu flori, iar ea, la rândul ei îl iubea. Uimitor era însă faptul că fata părea să se însănătoșească.
În cele din urmă pacienta s-a vindecat și s-a căsătorit cu cel pe care îl iubea, colegul profesorului, au avut copii, și la nunta de argint i-au invitat pe medicii care o trataseră cândva.
Cu câteva luni înainte de moartea sa naturală, la o vârstă destul de înaintată, femeia aceasta specială a lăsat moștenire Primului Spital Universitar inima sa, pentru ca oamenii să știe: o inimă bolnavă chiar se poate vindeca prin iubire.
Sursă: teotrandafir.com
