Fekete Oszkar are 33 de ani și pe vremea când era încă licean, pasionat de culesul ciupercilor, s-a întâlnit cu un tânăr din Ungaria, l-a o întrunire a ciupercarilor, iar acesta i-a povestit despre trufe. Interesat fiind de lucrurile noi, Oszkar a mers în Ungaria, s-a înscris în prima asociație a căutătorilor de trufe din țara vecină, a citit singurele două cărți de specialitate existente atunci, editate în 1911 și 1968, și a pornit în căutarea trufelor, împreună cu prietenul său. Norocul a făcut să găsească 2-3 kilograme, însă niciun maestru bucătar nu a vrut să le cumpere.
'Am avut noroc că am găsit, ici-acolo, 2-3 kg de trufe și atunci am mers să le vindem la Budapesta. Dar, la restaurante, toții chef-ii ne-au spus că nu pot să le cumpere pentru că, dacă noi nu putem să le furnizăm constant, săptămână de săptămână, ei nu le pot introduce în meniu. Și atunci e frumos, dar nu le trebuie', povestește Oszkar Fekete, pentru AGERPRES, prima experiență pe care a avut-o cu vinderea trufelor.
După acest moment, cei doi tineri s-au gândit că, dacă vor să dezvolte o afacere din această îndeletnicire, trebuie să pregătească oameni de la care, ulterior, să cumpere trufele. Așa a luat naștere primul program de seminarii pentru inițierea în căutarea trufelor, care a demarat în 2001, în Ungaria și în 2004, în România.
Oszkar își amintește că, la primul seminar din România, care a avut loc la Băile Harghita, au participat 14 persoane din toată țara, dintre care 10 sunt și acum căutători activi de trufe. În cei zece ani care au trecut, aproximativ 500 de persoane din România s-au instruit la seminariile respective, iar anul acesta, cei doi tineri au decis să nu le mai organizeze deoarece 'am împrăștiat cunoștințe, s-a format industria de bază și acum trebuie să trecem la un alt pas, acela de a forma această industrie'.
Între timp, cei doi deschizători de drumuri în această industrie și-au înființat două firme, Truffoir SRL—România și Truffleminers—Ungaria, și au ajuns să cumpere trufe din România, Ungaria, Serbia sau Bulgaria și să le vândă la distribuitori care, la rândul lor, le furnizează restaurantelor renumite din toată lumea.
Oszkar spune că, săptămânal, din România, cumpără între 500 și 1000 kg de trufe, în țara noastră dezvoltându-se mai mult căutarea trufelor de vară, cele negre, care sunt mult mai ușor de găsit.
'Trufele negre de vară se găsesc de la 0-10 cm, iar trufele albe de la 10 la 70 cm. Câinele de căutare arată locul și trufarul sapă groapa, ca să găsească trufele. Noi, acum, avem, săptămânal, între 500-1000 kg de trufe negre, pe care le cumpărăm și le vindem din România. Paralel cu aceasta, trufe albe găsim 5-10 kg, numai în octombrie-noiembrie, pentru că au o perioadă foarte scurtă de producție. Ideea este că atunci când vorbim despre trufe vorbim despre mai multe specii, care se caută în diferite zone, cu cunoștințe diferite, cu valoare gastronomică și financiară total diferite', explică Oszkar Fekete.
Despre trufele negre, tânărul harghitean afirmă că 'sunt cele mai comune' și au ajuns să nu mai fie considerate o delicatesă din cauză că pe piață există o cantitate foarte mare. Acestea sunt folosite acum în industria alimentară, pentru a îmbunătăți unele produse, cum ar fi salamul sau cașcavalul, în vreme ce în marile restaurante se folosesc trufele de iarnă sau cele albe.
În cee ce privește prețul trufelor, acesta este foarte diferit și depinde de foarte multe aspecte. La trufele negre, de vară, prețul la producător poate oscila drastic, iar diferența este dată, în special, de momentul în care sunt culese. Dacă înainte de 15 septembrie are un preț și se numește trufă de vară, după 15 septembrie se numește trufă de Burgundia și costul ei se poate dubla.
'Francezii au introdus această diferențiere, din motive de marketing. De la 15 septembrie, pe perioada de toamnă, trufele se maturizează mai bine și devin calitativ mai bune, dar este exact aceeași specie. Dar se folosește și această diferențiere ca să se dubleze prețul. Dacă înainte de 15 septembrie trufa de vară a fost 80 euro, la producător, s-ar putea ca, în două zile, să fie 130 sau 150 Euro, pentru că deja se numește trufă de Burgundia', a precizat Oszkar Fekete.
La trufele albe, prețul este de 10 ori mai mari față de trufele de Burgundia și de 20-30 de ori mai mare decât cele de vară. În plus, prețul la restaurant este mult mai ridicat decât cel pe care-l practică trufarii.
'La trufari este un preț de bază, la un comerciant se mai adaugă ceva, la distribuitor încă ceva, ajunge la restaurant care, în general, dublează prețul la farfurie. Deci, este un lanț foarte lung și (..) s-ar putea ca de la 50 euro, cât primește trufarul, aceeași trufă să ajungă la 400 de euro în farfurie, la restaurant', precizează Oszkar.
El vrea să spulbere și mitul că există o bursă a trufelor și spune că prețul este dictat de piață, în special de italieni care sunt 'lideri mondiali în afacerea cu trufe', Italia fiind și țara cu cel mai mare consum.
În țara noastră, se consumă trufe în restaurante din București, Timișoara sau Cluj, existând chiar și la Miercurea Ciuc unul care are în meniu astfel de produse, dar pentru că numărul lor este foarte mic, firma lui Oszkar nu are desfacere în România.
Tânărul din Miercurea Ciuc susține că nu s-a gândit niciodată la această activitate ca la o afacere, ci ca la o pasiune pe care și-a dezvoltat-o. În plus, chiar dacă el și prietenul lui au fost primii care au inițiat această activitate în România, știe că ei nu pot face totul și de aceea spune că nu are nicio problemă cu concurența.
'Eu niciodată nu m-am uitat la această activitate ca o afacere, eu am făcut pentru că mi-a plăcut și în momentul de față tot așa abordez această temă. Și chiar dacă acum devine tot mai greu (...) încercăm să ne păstrăm poziția pe piață, pentru că noi întotdeauna suntem cei care am fost cu un pas înainte și ceilalți veneau după noi. În momentul de față, deja pregătim pasul următor, pe care nu-l vom spune, și sper ca de anul acesta să pornim cu idei noi. Întotdeauna am găsit ceva nou în această industrie și chiar mi-a plăcut, nu mi-am făcut probleme cu concurența', subliniază Oszkar.
El a adăugat că, în România, nu există deocamdată o legislație care să reglementeze această activitate, atât pe cea a trufarului cât și statutul câinelui de căutare și spune că este deschis să se implice în elaborarea acesteia, atunci când 'industria va cere asta, când va fi o necesitate'.
