În Biserica Ortodoxă, ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Casian este 29 februarie în anii bisecţi. În ceilalţi ani, prăznuirea se face pe 28 februarie.
Sfântul Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360, în provincia romană Scythia Minor (Dobrogea de astăzi). Satul natal era situat în partea apuseană a teritoriului care aparţinea de cetatea Histria, cea mai veche colonie grecească de pe ţărmul Mării Negre.
Parcursul vieţii sale este unul deosebit de interesant: călugărit la Betleem, a ucenicit 14 ani pe lângă marii asceţi ai pustiului egiptean, a fost hirotonit diacon de Sfântul Ioan Gură de Aur , iar ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut în Marsilia.
Prin lucrările sale a oferit publicului galo-roman modelul răsăritean de viaţă călugărească, câştigând pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus, prin încorporarea învăţăturii lui în regula benedictină.
Pe la vârsta de 18 ani, însoţit de sora sa mai mică şi bunul său prieten, Gherman, părăseşte ţinuturile natale pentru a merge în Palestina. Aici, toţi trei vor îmbrăţişa calea monahismului: sora lui Ioan la o mănăstire de maici, iar cei doi prieteni la o mănăstire de călugări de lângă Betleem.
Remarcat de Sfântul Ioan Gură de Aur
Pe la anul 385, după ce Gherman va cere permisiunea egumenului mănăstirii, vor pleca amândoi în Egipt pentru a cunoaşte viaţa monahilor de acolo. Vor trăi printre călugării din pustiul egiptean aproape 14 ani. În urma tulburărilor create de conflictul dintre arhiepiscopul Teofil al Alexandriei şi monahii suspectaţi de influenţe origeniste, cei doi prieteni se vor refugia, în jurul anului 400, la Constantinopol.
În vremea aceea, arhiepiscop al Constantinopolului era Sfântul Ioan Gură de Aur care, remarcând viaţa frumoasă a celor doi şi dorind să-i aibă ca ajutor în preajma sa, i-a hirotonit: pe Gherman în preot, iar pe Ioan în diacon. Cei doi tineri au fost profund impresionaţi de figura marelui ierarh. Sfântul Ioan Casian se va declara legat pe toată viaţa de Biserica din Constantinopol şi se va considera ucenicul şi opera Sfântului Ioan Gură de Aur.
După depunerea abuzivă din scaun a Sfântului Ioan Gură de Aur, Gherman şi Ioan Casian îl vor însoţi pe episcopul Paladie la Roma, pentru a-i înmâna papei Ioncenţiu I († 417) scrisoarea clerului şi credincioşilor din Constantinopol în care erau descrise suferinţele arhiepiscopului. La Roma, Casian va fi remarcat de Inocenţiu I, care vorbeşte despre el în două epistole, şi va lega prietenie cu viitorul papă, Leon cel Mare († 461).
În oraşul Marsilia va înfiinţa două mănăstiri: una de călugări, în partea de sud a Marsiliei, de cealaltă parte a portului, care avea să devină celebra abaţie „Saint-Victor" (numită astfel după un martir din Marsilia din secolul III), şi una de călugăriţe, în oraş, cunoscută sub numele de „Saint-Sauveur".
În apropiere mai existau două mănăstiri: episcopul Castor de Apta Iulia († 420) înfiinţase de curând pe cea de la Menerfes, iar episcopul Honorat de Arles († 429) conducea marea mănăstire de la Lerini. În Marsilia, Sfântul Ioan va rămâne până la moarte, petrecută cândva între 430 şi 440.
La solicitarea monahilor din Marsilia şi din împrejurimi, Sfântul Ioan va scrie în această perioadă o serie de lucrări, menite să îi îndrume: „Aşezămintele mănăstirilor de obşte şi despre vindecarea celor opt gânduri ale răutăţii", „Convorbiri cu părinţii" şi „Despre Întruparea Domnului, împotriva lui Nestorie". Mai multe pe ziarullumina.ro.
