Aceste apreciate viori au fost însă inventate dintr-o simplă greşeală, spun cercetătorii. Experţii acustici au analizat sute de viori create în atelierul lui Stradivarius, ca să afle ce anume le conferă sunetul aparte, atât de apreciat.
Esenţiale sunt forma şi lungimea orificiilor de sunet în forma literei f de pe aceste viori, prin care circulă aerul.
În plus, contează şi grosimea plăcii din spate a viorii, care îi conferă putere acustică.
Studirea atentă a viorilor Stradivarius, care au fost supuse şi unor scanări cu raze X, a ajutat la realizarea unui model. Astfel, cercetătorii au remarcat că modificarea orificiilor de sunet nu a fost intenţionată, ci a apărut din greşeală.
Viorile Stradivarius, dar şi cele create de maeştrii Giuseppe Guarneri Del Gesu şi de Andrea Amati în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au indicat că aceste viori aveau găuri tot mai alungite ca formă şi plăci mai groase în partea din spate. Nu a fost practic o modificare evidentă de design.
Profesorul Nicholas Makris, de la Massachusetts Institute of Technology din Boston, spune că este imposibil de reprodus identic forma unei găuri de sunet a unei viori, pentru că de fiecare dată vor apărea mici erori.
Aceste mici diferenţe sunt de aproximativ 2% de la o vioară la alta.
