Parlamentul a aprobat miercuri noua Lege a salarizării unitare, însă evoluția proiectului de la inițiere și comunicare, și până la votul final nu e deloc liniștitoare pentru contribuabil, se arată într-o analiză CursdeGuvernare.ro.
Între anii 2012 și 2016, România a plătit nu mai puțin de 10,1 miliarde de lei (aproximativ 2,25 miliarde de euro) către salariații care au câștigat în instanță despăgubirile pentru neonorarea de către stat a prevederilor legislative privind salariile : prevederi legislative create de același stat.
Numai în 2016 statul a plătit titluri executorii de 4,1 miliarde de lei – adică aproximativ 900 de milioane (nouă sute de milioane) de euro.
Responsabilii – cu nume și fizionomii
Din 2010, după primul miliard de euro pierdut pe salarii câștigate de bugetari în Justiție, și până azi s-au petrecut evenimente notabile. Principalul eveniment notabil a fost contestarea în Instanță de către bugetari a neaplicării măririlor de salarii fără acoperire date prin lege în anul electoral 2008.
Sursa acelui rău se află acum la guvernare, scrie Curs de Guvernare:
- Premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, supraviețuia la guvernare cu sprijinul Neexplicit al PSD :
- Guvernul dlui. Tăriceanu a inițiat, în anul electoral 2008, măririle de salarii și pensii (de până la 50%) pentru anul 2009. Inițierea a dost făcută după un mecanism aproape identic cu cel făcut de actuala majoritate în ultimele luni (când administrația, analiștii, presa făceau calcule privind dublarea sau, în cazul medicilor, triplarea salariilor).
Ulterior, situația a intrat într-o curbă grotescă : miniștrii care inițiaseră măsurile s-au dus în parlament (de astă dată în capitate de parlamentari) unde au votat Împotriva propriilor măsuri : sondajele arătau că s-ar putea configura un guvern PNL (Tăriceanu) – PSD, astfel încât inițiatorii s-au speriat de faptul că ar putea fi nevoiți să execute ei înșiși bugetele cu creșterile salariale.
Dar era an electoral, astfel că majorările au trecut și s-au făcut lege.
- În anul 2009 a izbucnit criza, în ciuda asigurărilor pe care președintele de atunci (Traian Băsescu) și guvernul de atunci (Emil Boc) le dădeau că România e la adăpost.
- Statul nu a avut bani pentru respectarea legii. Dar cum scăderea, un an mai târziu, a salariilor bugetarilor cu 25% a fost declarată absolut constituțională, bugetarii s-au prezentat în instanță cu majorările : erau un bun câștigat prin lege.
A ajutat mult și faptul că magistrații se aflau în aceeași oală cu reclamanții.
- în anul 2011 au apărut primele procese câștigate de bugetari. Au apărut brusc și în plină criză : 6,4 miliarde de lei.
- în anul 2012 au început plățile și eșalonarea lor până la cifrele prezentate mai sus.
Creșterea salariilor în baza unor promisiuni fără acoperire sau fără studiu de impact realizat realist și responsabil a avut mai multe denumiri : de la banalul "majorare", la "reîntregire", la "angajament politic", la "program de guvernare".
Niciodată decidenții nu au plătit – material sau moral :
Dl.Călin Popescu Tăriceanu e azi președinte al Senatului, copreședinte al majorității și un cetățean cu afaceri prospere. Are păreri care se transformă în legi, are viziuni economice, adună, taie, împarte, pozează, legiferează.
Dl. Liviu Dragnea – interfața PSD cu teritoriul și cu masele la acea vreme, astăzi dublează, triplează, oferă, prosperă.
"Niciunul dintre decidenții aflați astăzi la baza oricărei legi nu răspunde pentru miliardele de euro – bani concreți scoși din dezvoltare, din investiții și chiar din salarii distribuite potrivit unui algoritm de societate – ba chiar o pot lua de la capăt", se mai arata in analiza Curs de Guvernare.
