La doar 13 ani, şi-a pus capăt zilelor, sătul de batjocura colegilor de clasă şi de nepăsarea conducerii şcolii care, susţine el, ştia prin ce trecea şi nu a făcut absolut nimic. Tragedia s-a întâmplat pe 11 august. În acea zi neagră, Daniel Fitzpatrick, din Staten Island, New York, a scris o scrisoare către Holy Angels Catholic Academy, dar nu a mai apucat să o trimită.
Daniel, un băiat cu o fire extrem de sensibilă, a mărturisit că, de cele mai multe ori, era stigmatizat de colegii săi din cauza greutăţii în exces şi a notelor mici. În scrisoare, băiatul a recunoscut că, la început, colegii săi de clasă se purtau frumos cu el. A fost nevoit, însă, să schimbe şcoala, din cauza unor probleme de familie. Ulterior, când lucrurile s-au mai liniştit, a revenit la şcoala de unde plecase. Atunci, a început coşmarul! Foştii săi colegi erau acum extrem de răi. Nu pierdeau nicio "ocazie" pentru a-şi bate joc de el. Atacurile erau atât fizice, cât şi emoţionale. Când a cerut ajutorul profesorilor şi al conducerii şcolii, a fost ignorat. Un singur profesor l-a ajutat, însă "efectul" nu a durat prea mult.
"Am renunţat", a scris Daniel.
Părinţii săi au povestit pentru presa locală că, ori de câte ori era un incident, Daniel era ţinut în aceeaşi cameră cu agresorii şi pus să povestească ce s-a întâmplat de faţă cu aceştia. "Cum să cauţi răspunsuri punând atât victima, cât şi agresorul în aceeaşi încăpere?", a spus Maureen, mama sa. "Dacă mărturisea ce se întâmplase cu adevărat acolo, agresorii veneau data următoare cu întăriri", a continuat aceasta, printre lacrimi.
Mai mult, în loc să investigheze ce se întâmpla între zidurile şcolii, autorităţile au decis să trimită o echipă de la Protecţia Copilului la el acasă. Când agenţii au ajuns la uşcă, Daniel le-a spus doar atât: "Am nevoie de un prieten, nimic mai mult..." După zile întregi de anchetă, agenţii nu au descoperit nimic şi au abandonat cazul.
La şcoală, notele lui erau tot mai mici, dar profesorii, în loc să-l încurajeze, i-au recomandat să repete clasa a VII-a, dar într-o altă instituţie de învăţământ.
Într-o postare pe contul său de Facebook, tatăl băiatului, tot Daniel, a mărturisit: "Niciun părinte n-ar trebui să-şi îngroape copilul. Niciun copil nu ar trebui să treacă prin ce a trecut fiul meu. Am fost în repetate rânduri la şcoală pentru a ne plânge de situaţie, dar nu ni s-a spus decât 'O să fie bine, trebuie doar să depună mai mult efort.'"
De cealaltă parte, purtătorul de cuvânt al şcolii a declarat că instituţia a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a opri atacurile. Mai mult, băiatul ar fi primit dreptul la trei şedinţe de consiliere psihologică, maximul admis fără consimţământul parental.
Familia lui Daniel au creat un cont pentru a strânge bani de înmormântare. Aveau nevoie de 10.000 de dolari, dar, în doar două zile, au strâns peste 100.000, din donaţii.
"Scriu această scrisoare pentru a vă împărtăşi experienţa mea în cadrul Holy Angels Catholic Academy. La început, totul era bine - aveam prieteni mulţi, note bune, viaţa era minunată! Apoi m-am mutat, dar m-am întors. Şi totul era schimbat... Prietenii mei nu mai vorbeau cu mine, nu mă mai plăceau deloc. Anthony, prietenul meu, a rămas repetent. Şi au am păţit la fel. Dar el s-a răzbunat pe mine. A început să se ia de mine. La fel au făcut şi John, Marco, Jose şi Jack. La un moment dat, m-am luat la bătaie cu Anthony. Atunci, toţi s-au oprit, cu excepţia lui John. El era foarte supărat. Din cauza lui John a trebuit să-mi fac o radiografie la degetul mic. Mi l-am rupt. A avut de suferit, dar eu n-am păţit nimic. Apoi, lucrurile au continuat. Am vorbit cu profesorii, dar nu au făcut NIMIC. (...) Nu am vrut nimic altceva decât să plec. Am implorat... Într-un final, am rămas repetent. Dar nu a mai contat, era tot ce-mi doream...", a scris Daniel.
