"Regimul din instituțiile menționate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea statului român, a dus nemijlocit la moartea a cel puțin 771 de minori — număr provizoriu. Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 — 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 — 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienți nerecuperabili din Sighetu Marmației a înregistrat 239 de decese în perioada 20 ianuarie 1973 — 31 decembrie 1991", au precizat reprezentanții IICCMER, într-o conferință de presă, scrie Agerpres.
Potrivit acestora, contextul istoric declanșator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a inițiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste.
"Creșterea forțată a populației, strict cantitativă, fără respectul față de om și fără asigurarea tuturor condițiilor decente de viață, a avut printre consecințe creșterea mortalității materne și infantile, creșterea fără precedent a numărului de copii născuți cu malformații congenitale grave, cu afecțiuni fizice și psihice, cu diverse boli moștenite sau dobândite după naștere, mii de copii ajungând orfani și un număr impresionant fiind abandonați", precizează reprezentanții Institutului.
IICCMER arată că minorii ce necesitau protecție din partea statului erau împărțiți în trei categorii — "recuperabili", "parțial-recuperabili" și "nerecuperabili".
