Potrivit lui Cristian-Remus Pap, coordonatorul regional arii protejate WWF România, cele șase zone critice pentru conectivitate sunt zona Huta — Certeze, zona Cavnic, Strâmtura Glod-Poieni, Leordina — Vișeu—Bogdan Vodă, Săcel — Moisei — Borșa și zona Popivan (partea extrem nordică).
De asemenea, s-au identificat acele nevoi de reconstrucție ecologică în anumite zone, cum ar fi Săcel, unde se pretează o astfel de reconstrucție, astfel încât să se mențină conectivitatea la nivel de peisaje.
WWF — România a inițiat proiectul "Granițe deschise pentru urșii din Carpații României și Ucrainei'' pe care a început să-l deruleze, în colaborare cu organizația RachivEco Tur din Ucraina, în aprilie 2012, acesta urmând să ia sfârșit în aprilie 2014. Practic, toate acțiunile realizate în România au fost aplicate în oglindă în țara vecină.
Obiectivul proiectului l-a constituit identificarea habitatelor favorabile, respectiv critice pentru specia urs, în condițiile în care se urmărește conservarea pe termen lung a urșilor bruni din Carpații României și ai Ucrainei prin asigurarea conectivității între habitate.
"Supraviețuirea urșilor bruni depinde de posibilitățile de hrănire, odihnă, adăpost, împerechere, deci de existența habitatelor favorabile și a coridoarelor ecologice care asigură legătura dintre ele. Ursul este o emblemă pentru Carpați, o mândrie națională. În urmă cu un an, am comandat un studiu, iar rezultatele au arătat că 80% dintre cetățeni consideră ursul ca o valoare și nu ca o amenințare, în ciuda știrilor mai mult negative legate de această specie", a declarat Pap, miercuri, într-o conferință de presă.
El a explicat că au fost capturați cinci urși, cărora li s-au montat colare cu sistem GPS/GSM. Primul urs a fost braconat la mai puțin de o lună după ce i-a fost montat dispozitivul de urmărire prin satelit, iar alt urs a reușit să-și scoată colarul după scurt timp. e zone sunt funcționale, dar, în același timp, și critice, din cauza activităților intense ale omului. Aici vorbim de dezvoltare inclusiv turistică, de la pârtii de schi până la pășunat, supra-pășunat, existența acelor câini semi-sălbăticiți etc.", a detaliat Cristian Pap.
În plus, o rețea de voluntari a ajutat la suplimentarea nivelului informațiilor, în fiecare primăvară aceștia deplasându-se în teren pentru a vedea exact unde se deplasează urșii.
"Au fost înregistrate urmele acestor animale în zăpadă, respectiv în zone unde terenul a permis acest lucru. Am avut și o linie de tel verde, o linie de telefon pusă la dispoziția localnicilor pentru a raporta prezența ursului, inclusiv eventuale conflicte om-urs în zonă", a continuat reprezentantul WWF-România.
