Cu toate acestea, producătorii români sunt tot mai preocupaţi să obţină aceste garanţii de calitate, care îi ajută să îşi crească afacerea prin intrarea în marile reţele de retaileri şi accesul la piaţa externă. Numărul cererilor de certificare creşte în fiecare an cu aproape 25%, mult peste media Europeană, care este de 7,75%.
Cei mai interesaţi de calitatea produselor pe care le livrează sunt italienii care deţin 2.903 certificări IFS Food. Urmează Germania (2.498 certificări), Spania (2.436) și Franța (1.781). Între țările din noul val european, cel mai bine stau Polonia (732), Ungaria (408) și Cehia (334). Mai puţine certificate decât în România, au producătorii din Bulgaria (165 certificări), Croaţia (118), Slovacia (94).
„Certificarea IFS înseamnă practic un pașaport pentru export. Pe piața europeană nu poți exporta produse sau servicii care să nu fi fost certificate conform celor mai înalte standarde internaționale”, explică Ionuț Nache, director general Inaq Consulting, societate comercială care oferă servicii de audit calitate si siguranta produs pentru marile lanturi de retail.
Certificările ajută companiile să fie sigure că produsele lor îndeplinesc cele mai pretențioase criterii ale clienților. Auditul presupune verificarea procesului de producţie, iar evaluatorul oferă consultanţă, astfel încât să fie respectate bunele practici în fiecare etapă. Acest lucru asigură premizele unei calități foarte bune a proceselor de producție a produselor și a managementului de sistem, ceea ce duce în final la produse alimentare sigure și de calitate la raft și în coșul de cumpărături al consumatorului.
„Verificarea profesionistă a întregului proces de producţie garantează că în hipermarketuri nu pot ajunge decat produse atent monitorizate de-a lungul întregului proces din punct de vedere al siguranței alimentului și calității alimentului”, mai spune Ionuţ Nache.
Specialiştii verifică cu stricteţe toate detaliile şi nu permit niciun fel de abatere. Printre motivele care duc de regulă la neacordarea certificării se află: nerespectarea etichetării conform cerințelor Uniunii Europene, mai ales neevidențierea pe etichetă a alergenilor, lipsa de control a proceselor critice pentru siguranța produselor (răcire, congelare, pasteurizare, sterilizare etc), necorectarea problemelor evidențiate în urma analizelor de laborator și orice încălcare a legislației și a bunelor practici de producție care pot pune în pericol sănătatea consumatorului.
