Dincolo de implicaţiile medicale ale cazului, fapta soldatului Ispăşoiu era una spectaculoasă, ce a beneficiat de atenţia ziarelor epocii. Publicaţiile au prezentat însă evenimentul în „cheie” diferită, influenţate fiind şi de politicile lor editoriale.
Deloc surprinzător, „Adevărul” a fost unul dintre ziarele care au urmărit cu atenţie povestea soldatului Ispăşoiu. Articolul „Drama din Craiova: Moartea Căpitanului. Nuoi detalii”, publicat la 19 iulie 1903, prezenta evenimentul reamintind de campania de presă împotriva bătăii din armată din anii 1890, în care „Adevărul” se implicase cu toată forţa. „Dacă asasinatele şi sinuciderea[1] din Craiova s’ar fi petrecut acum vre-o opt-nouă ani cînd lumea democratică la noi, în frunte cu acest ziar, ducea acea memorabilă campanie împotriva bătaei în armată, nu mă îndoesc că geamurile noastre ar fi fost din nou sparte şi redactorii maltrataţi ca odinioară răposatul Alexandru Beldiman”[2].
„Adevărul” găsea circumstanţe atenuante...
Autorul articolului arăta cum cu şase luni înainte soldatul Gheorghe Ispăşoiu venise până în Capitală pentru a se plânge chiar regelui Carol I că decretul regal ce suprima bătaia în armată nu era respectat, din moment ce superiorii săi îl băteau. În concluzie, responsabilitatea pentru tragedia de la Craiova revenea în primul rând militarilor care nu respectaseră decretul de abolire a bătăii în armată: „Ceea ce e nespus de trist e că porunca semnată de şeful suprem al armatei n’a fost pentru unii militari ultimul cuvînt în această chestiune ci a trebuit ca ea să fie sancţionată în chip atît de sîngeros de soldatul Ispăşoiu de la Craiova”.
În acest prim articol dedicat întâmplării tragice de la Craiova, accentul cade nu pe fapta în sine, ci pe presupusa cauză a ei: violenţele fizice care l-au determinat pe soldat să riposteze. Astfel, fapta lui Ispăşoiu pare a fi o secvenţă dintr-o istorie mai lungă, cea a fenomenului bătăilor în armată. Politica editorială a „Adevărului” favoriza prezentarea unor subiecte din această zonă, ziarul fiind recunoscut în epocă pentru atitudinea de protest faţă de unele fenomene din societatea românească. Campaniile publicaţiei vizau cazurile de corupţie, brutalităţile şi orice fel de abuzuri ale autorităţilor, lupta pentru sufragiul universal sau drepturile femeii[3]. Printre colaboratorii săi se regăsea, de pildă, Anton Bacalbaşa (1865-1899), autorul studiului „Bătaia în armată” (1894) şi creatorul personajului literar Moş Teacă, prin care critica violenţele din armată.
... pentru ca apoi să nuanţeze
În numerele următoare, ziarul oferea mai multe detalii despre dubla crimă, despre soldatul Ispăşoiu sau despre victimele sale. „Drama militară” din primul articol devenise „Îngrozitoare crimă militară din Craiova”[4], Ispăşoiu fiind prezentat drept „un tînăr între 22-23 ani, robust şi cu mult amor propriu”. Scurta descriere mai arată că acesta venise „la corp spre a-şi face datoria de fiu al ţărei şi a înţeles să suporte asperităţile serviciului, dar nu şi maltratări”. Se pare că după ce se plânsese direct regelui, soldatul fusese pedepsit aspru de superiorii săi. Mai mult, încercând să obţină o permisie, primise în schimb 15 zile de închisoare. Împuşcarea celor doi superiori, a căpitanului Georgescu şi a sergentului Ţeculescu, s-ar fi datorat astfel dorinţei de răzbunare a soldatului.
Cât priveşte victimele, căpitanul era – la momentul redactării articolului – în agonie, iar sergentul murise. Ispăşoiu se afla, la rândul lui, în spital, fiind rănit. Finalul textului aducea în prim-plan controversele legate de acest caz. Pe de o parte, unii sugerau că Ispăşoiu „nu era în toată firea” când şi-a împuşcat superiorii, pe de alta, că el îşi plănuise fapta, fiind împins la o asemenea decizie de amorul lui propriu.
