De altfel, spre exemplu, încă din perioade timpurii, călugării iezuiţi au fost consideraţi drept iscusiţi agenţi secreţi, „ţesători” de intrigi complicate, aşa cum ne încredinţează volumul „Spioni în sutana” de Vasile Dumitru Fulger (2008)
„Un superspion al Evului Mediu” …a fost considerat Giovanni del Plano (Piano) del Carpini (c. 1180–1252). Ca unul din conducătorii ordinului Franciscanilor, el fost agent al papei Inocenţiu IV (1243–1254), însărcinat de papă să facă predici pentru angajarea Germaniei în cruciade.Este considerat autorul primului raport informativ întocmit în urma călătoriei întreprinsă în perioada 1245–1247, din însărcinarea aceluiaşi papă în scopul transmiterii unui mesaj cu privire la stabilirea de legături constante şi al consemnării a „tot ceea ce va avea sub ochi”, prin investigaţii la faţa locului şi prin discuţii cu alţi emisari. Strânge informaţii de mare interes, cele mai importante referindu-se la pericolul unei noi invazii mongole în Europa.
O „eminenţă cenuşie” …a cardinalului Richelieu a fost Pater Joseph (Joseph du Tramblay) (1577-1638), acţionând mai ales ca agent de influenţare pentru Franţa.Moare în braţele cardinalului Richelieu care se plânge: „Mi-am pierdut sprijinul”.
Un rol asemănător l-a jucat şi cardinalul Guillaume Dubois (1656-1723) ca p principal agent de informaţii şi de acţiuni clandestine al regentului Philippe d’Orleans, între 1715-1723.
Călugărul iezuit Pater d´Entrecolles, a fost unul dintre cei dintâi spioni economici pentru Franţa, reuşind să viziteze o manufactură de porţelan din China, care, de fapt, era interzisă străinilor. A memorat, pas cu pas, procesul de producţie şi a transmis informaţiile prin scrisori la Paris. Aceste informaţii au putut fi folosite în jurul anului 1700, când au fost descoperite zăcăminte de caolin în Franţa şi s-a putut porni producţia de porţelan.
Dar nu numai conducătorii bisericii sau călugării au fost antrenaţi în activităţi informative, ci şi alte persoane din această sferă. Este cazul lui Piere Jurieu (1673-1713),teolog protestant.
Preot, agent şi…compozitor …a fost Agostino Steffani (1654-1728). Încă de timpuriu îndeplineşte o serie de misiuni importante nu numai pentru biserica romano-catolică al cărei slujitor era, ci şi unele politice, acţionând drept ceea ce ar putea fi numit „agent secret”. Este de presupus că o asemenea activitate a depus-o şi în calitate de ambasador la Bruxelles, numit în 1698.
În 1703, devine, la Düsseldorf,consilier privat al Palatinului, preşedinte al Consiliului Spiritual si al guvernului. Ulterior, pleacă la Vatican trimis de prinţul palatin elector cu misiunea confidenţială de a media între împăratul german şi Papă. Misiunea îi este încununată de succes şi, drept răsplata, în 1709 se întoarce ca apostol vicar al Germaniei de Nord, calitate în care va depune eforturi pentru revenirea germanilor la credinţa catolica.
În 1674, Steffani îşi publică prima sa lucrare muzicală „Psalmodia vespertina”. Că lucrările sale muzicale au o reală valoare ne-o dovedeşte faptul că marea cântăreaţă Cecilia Bartoli a realizat un disc cu opere semnate de Agostino Steffani.
În 2012, Donna Leon publică romanul „The Jewels of Paradise” în care foloseşte detalii din viaţa Agostino Steffani.
Continuarea pe historia.ro
