Pentru europeni, anul 1914 a început ca orice an normal, în care fiecare era prins în plasa preocupărilor, mărunte ori înalte, viața desfășurându-se după tiparele ei firești. Mai mult, vara se anunța a fi una liniștită și frumoasă, ca și în trecut. În vechiul regat, la fel. Vremea excesiv de caldă a Bucureștiului alunga elita românească te miri unde. Familia regală tocmai primise, în iunie, onoranta vizită la Constanța a țarului Nicolae al II-lea, iar bătrânul și fericitul rege Carol I a plecat, ca de obicei, la Sinaia. Principesa Maria povestește: „îmi pregăteam în tihnă ca în fiece an, obișnuita plecare la Tegernsee, Carol era încă la Potsdam…”.
Ultimele zile ale vechii lumi
Proaspăt căsătorită, Arabella Yarka, o tânără membră a high-life-ului bucureștean, se afla la mare, afirmându-și la joie de vivre: „Din fotoliul așezat în fața ferestrei larg deschise privesc cea mai mare frumusețe a lumii: marea și cerul!... Vreme însorită, marea e toată albastră și verde, aerul blând, Verlaine al meu! De-aș fi o sirenă!”. Sabina Brătianu, Pia Alimăneștianu, Constantin Argetoianu plecaseră la băi, la Karlsbad, Nicolae Filipescu se afla şi el în Germania la băi, Titu Maiorescu era la Heidelberg, unde soția sa urma un tratament medical, iar Take Ionescu, la Londra.
Sorbindu-și tihnit cafelele, Octavian Goga, Victor Eftimiu, Eugen Lovinescu priveau de pe terasa cafenelei Cluny mulțimea care se înghesuia pe bulevardele pariziene. În București, un tipograf, George Petrescu Delafras, își îngrijea grădina casei proaspăt achiziționate, iar pe strada Mântuleasa, „haimanaua căpitanului”, copilul Mircea Eliade, se juca agățându-se de tramvaiele trase de cai. Studentul Mihail Manoilescu se afla la o moșie a unui prieten, în Oltenia. Liderii politici Ionel Brătianu şi Alexandru Marghiloman încă erau în Capitală, în timp ce alți deputați se pregăteau să plece la țară sau la băi. Ministrul Instrucțiunii, I.G. Duca, se afla într-un sat din Dâmbovița. Roman Ciorogariu, profesor la Institutul Teologic de la Arad și viitor episcop, era la băi la Tekirghiol. Un alt ardelean, Dumitru Ciumbrudean, un mic meseriaș, cu orientări socialiste, se plimba pe bulevardele Budapestei, iar Sextil Pușcariu se afla în compania unor prieteni...
Iată, în linii mari, conturul zilelor unor personaje mai mult sau mai puțin importante, care își trăiau „aceste ultime clipe de euforie ale vieții de dinainte de 1914, clipe de felul cărora omenirea nu va mai întâlni altele – dacă va întâlni – înainte de sute de ani!”
Toţi cred că războiul va trece precum o ploaie de vară
Liniștea acestei lumi patriarhale avea să fie distrusă, călcată în picioare, de ora astrală a asasinatului de la Sarajevo, ca să-l parafrazăm pe Ștefan Zweig, urmată de izbucnirea, cumva neașteptată, a Marelui Război. Nimeni nu prevedea că în acea vară frumoasă bătrânul continent avea să fie cuprins de flăcări. Prea mulți ani de pace, doar scurte războaie în Europa, progresul tehnologic, predictibilitatea vieții dăduseră tuturor un optimism fără margini. Marele Război, dacă avea să se producă vreodată, era îndepărtat. Asta o credeau toti, inclusiv regele Carol I, care afirma în 1914 că împăratul Wilhelm va porni războiul peste vreo trei–patru ani, când va interveni un conflict inevitabil cu slavii. „Dacă ar fi știut că peste 20 de zile avea să înceapă războiul, altfel și-ar fi pregătit lucrurile”, avea să noteze Take Ionescu.
Mai toți cronicarii privesc evenimentele lunii august 1914 cu îngrijorare, războiul se prefigurează la orizont, însă nici unul nu anticipa izbucnirea unui conflict de lungă durată. Se părea că va fi o încleștare scurtă: „va ține până în decembrie, iar în ianuarie avea să fie conferința de pace”, îi spune, sigur de victoria germană, același rege Carol I lui Take Ionescu.
Continuarea pe historia.ro
