Potrivit referatului întocmit de procurori, "în cadrul societăţilor din grupul MEDIAFAX a fost creat un mecanism infracţional coordonat de către reprezentanţii acestora şi pus în aplicare de angajaţi, mecanism ce avea nu doar scopul sustragerii de la plata către Bugetul General Consolidat al Statului a taxelor si impozitelor ci şi utilizarea sumelor de bani provenite din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în scopul plăţii de bonusuri pentru funcţiile de top ale societăţilor şi în special pentru inculpatul Sârbu Adrian, evident după disimularea adevăratei naturi a provenienţei acestor sume de bani prin interpunerea în circuitul financiar a societăţilor de tip fantoma sau a unor societăţi ce facturau servicii fictive.
Schema descrisă presupunea în prima etapă: înfiinţarea unor societăţi comerciale (de tip fantomă) pe numele unor persoane lipsite de posibilităţi materiale şi cunoştinţe în domeniul media, care în fapt nu şi-au exercitat niciodată mandatul de asociat şi administrator al acestora, fiind în fapt folosite de către angajaţii S.C. MEDIAFAX GRUP S.A. La circa 1 an şi jumătate, societăţile comerciale (de tip fantomă) la care am făcut referire anterior erau înlocuite cu altele noi, de acelaşi gen, fapt ce le permitea un control direct şi strict asupra acestora de către managementul grupului Mediafax, creându-se astfel aparenţa de legalitate a circuitelor frauduloase în faţa autorităţilor, în eventualitatea realizării unor verificări.
O altă verigă a schemei infracţionale viza practica semnării contractelor de cesiune drepturi de autor între persoanele angajate de S.C. MEDIAFAX GRUP S.A. şi societăţile controlate de către inculpaţi şi suspecţi.
Astfel, persoanele beneficiare ale drepturilor de autor, din care o parte semnificativa erau angajate şi la societăţile din grup cu contracte individuale de muncă, erau determinate de către angajaţii de la resurse umane să semneze contracte de cesiune drepturi de autor cu aceste societăţi, fără a intra în contact direct cu reprezentanţii legali, în sensul existenţei unor negocieri a clauzelor de contractare a muncii acestora, de termene de livrare a produselor etc. Activităţile de angajare ale beneficiarilor drepturilor de autor se făceau la departamentul resurse umane al grupului şi interviurile aveau loc cu şefii departamentelor unde persoanele respective se angajau, sau după caz, cu managementul companiilor pentru cei care urmau să ocupe funcţii de coordonare şi conducere în cadrul companiilor.
Practic, acest mod de plată era o condiţie „sine qua non”, impusă în mod direct la angajare, dar şi ulterior, cu ocazia schimbării contractelor de cesiune de drepturi de autor după o firmă pe alta, ca urmare a popririi conturilor bancare si înregistrării unor datorii mari către bugetul de stat. Pentru mulţi dintre aceşti angajaţi semnarea contractelor de cesiune şi actelor adiţionale era o pură formalitate, fără de care nu se puteau angaja şi nu îşi puteau continua activitatea.
Mai multe pe Mediafax.
