În Polonia, unde tot 31% din populaţia stabilă lucrează, şomajul este de peste 10%, în timp ce în Italia, care are o rată mai mică a populaţiei angajate, de 28% din totalul locuitorilor, şomajul depăşeşte 12%, potrivit datelor centralizate de ZF.ro pe baza informaţiilor din 2013 publicate de Eurostat.
Cum se explică şomajul scăzut din România, care cuprinde doar 700.000 de oameni, în contextul în care 2,6 milioane de persoane apte de muncă nu sunt nici şomeri, dar nici salariaţi?
„Criza a făcut ca mulţi oameni să renunţe să îşi mai caute un loc de muncă, iar această situaţie i-a scos şi din categoria salariaţilor, dar şi din categoria şomerilor, de aceea şomajul este scăzut în statistici. Însă aceste statistici sunt înşelătoare, rata şomajului este scăzută pentru că mulţi oameni lucrează în agricultura de subzistenţă, abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta, lucrează o bucată de pământ sau au o grădină. În ritmul ăsta, în care oamenii stau acasă pentru că nu au unde să lucreze, pare că ne întoarcem în Evul Mediu", a explicat analistul economic Aurelian Dochia.
Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale Cartel Alfa, explică situaţia prin faptul că „cei care sunt înregistraţi ca şomeri şi nu mai primesc indemnizaţie sunt radiaţi după şase luni din registrul de şomeri dacă în acest interval nu trec cel puţin o dată pe la agenţia pentru ocupare."
România este o anomalie în faţa căreia toţi guvernanţii închid ochii pentru a avea pace socială: 3 milioane de angajaţi cu forme legale de la privat susţin din taxe salariile a 1,2 milioane de bugetari, pensiile a peste 5 milioane de persoane şi plăţile pentru ajutoare sociale. Şi, paradoxal, salariul mediu la stat e mai mare decât cel din privat. Mai multe...
