Aluniţele roşii se împart în tumori vasculare (hemangioame), care dispar spontan în 80% din cazuri, şi în malformaţii cauzate de dilatarea anormală a vaselor sanguine sau limfatice, care nu dispar niciodată.
Aluniţele roşii: simptome şi diagnostic
Există mai multe tipuri de angioame, precum angioamele plane, cavernoase sau stelare. În majoritate, acestea sunt tumori benigne, neprezentând niciun pericol pentru sănătate. Unele angioame pot însă să ulcereze şi să devină astfel dureroase. Totodată, este posibil ca acestea să necrozeze şi astfel să apară hemoragii spontane. Hemoragii locale pot apărea însă şi ca urmare a unui traumatism local.
Indiferent de natura angioamelor, este recomandat să consulţi medicul dermatolog, mai ales în următoarele situaţii:
– Apariţia bruscă a unui angiom;
– Angiom localizat pe pleoapă, frunte, nas, buze, perineu, gât;
– Infectarea, sângerarea sau schimbarea aspectului aluniţei;
– Angiom întins pe o suprafaţă mare.
Aluniţele roşii pot fi văzute cu ochiul liber, iar cele care nu sunt vizibile pot fi descoperite în urma unor examinări precum ecografii sau RMN-uri.
Aluniţele roşii, eliminate pe cale chirurgicală
Din fericire, aluniţele roşii nu ridică probleme de sănătate. În cazuri excepţionale, atunci când sunt localizate la nivelul căilor respiratorii împiedicând respiraţia sau în regiunea oculară împiedicând vizibilitatea, se recomandă eliminarea lor. În acest scop, se poate apela la electrocauterizare, excizia chirurgicală, radioterapie, terapia cu azot lichid, embolizare. Rezultatele acestor intervenţii diferă în funcţie de mai mulţi factori, precum mărimea angiomului, regiunea în care s-a dezvoltat acesta şi vârsta pacientului.
Deşi majoritatea angioamelor nu sunt periculoase, multe persoane preferă să renunţe la ele din raţiuni pur estetice.
Află de pe avantaje.ro cum se pot trata aceste alunițe prin metode naturiste.
