Culisele statului paralel | Povestea fugarilor celebri din România: de la Gregorian Bivolaru și Nicolae Popa până la Dragoș Săvulescu și Radu Mazăre

Fondatorul MISA Gregorian Bivolaru a fost adus în țară din Franța în 2016 pentru a executa pedeapsa de șase ani de închisoare primită în 2013 pentru act sexual cu un minor. Însă autoritățile au reușit să îl aducă pe Bivolaru în România după mai bine de zece ani de când a cerut extrădarea lui. S-a întâmplat acest lucru în condițiile în care fondatorul MISA a primit azil politic în Suedia. A fost prins până la urmă la Paris.

Pentru alții însă, legea nu se aplică la fel, tocmai pentru că țările în care au plecat n-au acorduri de extrădare cu România sau alții au sentințe locale în favoarea lor. Este și cazul fostul acționar de la Dinamo, Dragoș Săvulescu.

În februarie 2019 Poliția anunța că Dragoș Săvulescu a fost dat în urmărire pentru că a fugit din țară fix înainte de condamnare. Acum se află în Italia unde duce o viață de lux.

Iar în noiembrie milionarul fugar a scăpat de închisoare. Judecătorii din Italia, unde s-a refugiat afaceristul, au refuzat să îl trimită în România, să-și execute pedeapsa. Mai mult decât atât, magistrații din peninsulă au suspendat pedeapsa primită de Săvulescu în țara noastră. El a fost găsit vinovat și condamnat la cinci ani de detenție în celebrul dosar al retrocedărilor ilegale de la malul mării în care a fost implicat și fostul primar constănțean Radu Mazăre.

Recent, fostul europarlamentar PDL Marian Zlotea a fost adăugat pe lista fugarilor celebri din România.

Zlotea, care a ocupat și funcția de președinte al Autorității Naționale Sanitar Veterinare, a fost dat în urmărire de către Poliția Română, după ce a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bucureşti la 8 ani şi jumătate de închisoare pentru corupție. La câteva ore de la pronunțarea deciziei instanței, Zlotea a anunțat pe Facebook că a plecat din România și că a cerut statut de refugiat politic în altă țară. Zlotea a fost condamnat pentru fapte de corupție în dosarul finanțării ilegale a campaniei electorale a PDL din 2009.

Unul dintre cele mai răsunătoare cazuri a fost fuga lui Sebastian Ghiţă, om de afaceri, mai apoi patron media şi politician, care se învârtea în cele mai înalte cercuri.

Despre fuga lui Ghiţă s-au făcut multe speculaţii, în contextul în care acesta fusese pierdut de un echipaj de filaj chiar în momentul în care pleca de la o petrecere a SRI.

În cele din urmă, Ghiţă a fost găsit în data de 14 aprilie 2017, în Serbia. Se plimba noaptea pe stradă, alături de fratele său, şi avea asupra sa acte false, de Slovenia. Autorităţile sârbe l-au arestat şi apoi l-au eliberat, Ghiţă având obligaţia să se prezinte periodic la Poliţie.

Încercarea de a obține extrădarea fostului parlamentar, fugit cât era sub control judiciar, a eșuat. Autoritățile sârbe s-au opus, iar fostul parlamentar a rămas în țara vecină. Între timp, a fost anulat și mandatul emis pe numele lui. De-a lungul timpul, Sebastian Ghiță a avut mai multe dosare de corupție. La vremea dispariției, fostul deputat era acuzat de trafic de influentă, după ce ar fi încasat 10 milioane de euro spagă de la oameni de afaceri, pe care i-ar fi ajutat să câștige contracte IT cu statul.

Fosta șefă a DIICOT, Alina Bica, este și ea pe lista fugarilor. Are de ispășit o pedeapsă de patru ani de închisoare după ce l-a favorizat pe omul de afaceri Ovidiu Tender.

Acum fosta șefă a DIICOT este în Italia de unde a spus că, dacă va fi condamnată definitiv, va cere să execute pedeapsa în peninsulă. Potrivit unor informaţii apărute în presă, un avocat italian care o reprezintă pe Alina Bica a anunţat că o instanţă din această ţară - Curtea de Apel din Bari - a respins extrădarea fostei şefe a DIICOT în România şi i-a permis acesteia să execute pedeapsa în Italia. Vedem astfel că Italia e aleasă de tot mai mulți fugari români, tocmai pentru că legislația ar fi extrem de protectivă cu persoanele condamnate în alte țări. Mai exact, există o lege care obligă statul italian să se asigure că în momentul în care aceste persoane sunt extrădate în țările lor, acolo nu vor fi supuse unor rele tratamente. În România, pentru apărarea lor, condamnații pot oricând invoca condițiile inumane din unele penitenciare.

Puiu Popoviciu este dat în urmărire de mai bine de trei ani. În 2017 a primit o condamnare de șapte ani de închisoare pentru fapte de corupție în dosarul „Băneasa”.

În august 2017, Popoviciu a fost reținut la Londra, acolo unde s-ar afla și în prezent. A fost eliberat însă după ce a plătit o cauțiune de 200 de mii de lire sterline.

În aceeași situație se află și Alexander Adamescu pe numele căruia este emis un mandat de arestare în lipsă. Aflat și el la Londra, Adamescu ar putea fi extrădat în urma unei decizii a Curții Supreme a Marii Britanii. DNA a obținut încă de acum patru ani un mandat internațional de arestare. Până acum, cererea statului român a fost judecată de instanțele britanice.

Și Paul al României este pe lista fugarilor. Dar și fostul ofițer SRI Daniel Dragomir, care și-a luat tălpășița înainte să fie condamnat. Lista este completată de (CARTON 9) Marko Attila, fost șef al Departamentului pentru Relații Interetnice din Guvern și fost deputat UDMR, fostul parlamentar Cristian Rizea, care a fost arestat în Republica Moldova după ce fostul președinte Igor Dodon i-a retras cetățenia sau milionarul Avraham Morgenstern. Și cel din urmă a fost arestat în Argentina la finalul anului 2017, dar încă nu a fost extrădat în Romania. La fel și omul de afaceri Elan Schwartzenberg, care a părăsit România înca din vara lui 2012, cu puţin timp înainte să fie chemat la audieri la DNA într-un dosar.

La jumătatea anului 2019, lista fugarilor s-a micșorat cu câteva nume după ce Curtea Constituțională a dat decizia prin care a declarat nelegale completurile de 5 judecători de la Înalta Curte. Cele mai cunoscute cazuri sunt ale Elenei Udrea și fostei șefe DIICOT, Alina Bica, aflate atunci în Costa Rica. Mandatele lor au fost anulate, iar procesele au ajuns în faza de rejudecare.

România are în continuare peste 150 de cazuri de persoane condamnate și aflate în libertate în alte țări, chiar și în state din UE, precum Italia. Potrivit unei statistici a Administrației Naționale a Penitenciarelor din iulie 2020, unul din cinci condamnați definitiv este de negăsit. Astfel, 4.514 persoane condamnate definitiv sunt date în urmărire națională și internațională.