Sistemul bolnav generează și minuni. Povestea unui pacient internat la stat

 

Un pacient care a fost supus unei intervenții chirurgicale la Spitalul Colentina din Capitală povestește, pe Facebook, experiența surprinzătoare prin care a trecut. Bărbatul susține că a rămas plăcut impresionat când a văzut dotările asemănătoare unui spital privat și o echipă de medici ”deloc morocănoși” care l-au ajutat să-și revină în cel mai scurt timp. 

”Acum doua saptamani si jumatate m-am operat de necroza aseptica de cap femural drept (proteza totala de sold). Vreau sa va impartasesc aceasta experienta deoarece a depasit cu mult asteptarile si sperantele mele si ale familiei.

Ca tot omul, m-am interesat inainte despre ce inseamna, cum decurge, ce urmeaza si tot ce tine de operatie. Nu am auzit nimic incurajator. Nici de pe net nici de la cunoscuti. Insa fiind intr-un stadiu foarte avansat am inceput sa caut medici.

Am vazut doi medici care m-au speriat de-a dreptul (cum ca am musculatura “varza”, trebuie sa slabesc, plus o gramada de proceduri pre si post operatorii care m-au debusolat complet).

Am ales sa mai vad si alte pareri. La recomandarea unui prieten am ajuns la Spitalul Colentina la sectia de ortopedie. L-am cunoscut la camera de garda pe d-nul doctor Mihai Negrusoiu. Un om foarte transant, sigur pe el, care mi-a inspirat incredere de la prima discutie. De fapt nu a existat decat una. A vazut RMN-ul si mi-a dat verdictul: trebuie operata si pusa proteza… nu exista alta cale. Intrebarea care a urmat din partea d-nului doctor a venit sec: “Cand vreti sa o facem?”. Luat putin prin surprindere am raspuns la fel de sec “Maine!”.

Asta se intampla intr-o miercuri. Dupa cateva secunde de gandire d-nul doctor mi-a spus sa vin luni sa ma internez si miercuri sa facem operatia. Fara alte discutii legate de muschi, proceduri sau alte complicatii. Luni dimineata, cu inima cat un purice am ajuns la camera de garda pentru internare. Tot ce s-a intimplat din acest moment m-a surprins intr-un mod in care nu speram ca voi fi surprins de aceasta experienta. Am ajuns intr-un salon pe sectia ortopedie I. Salonul, dotat cu TV individual pentru fiecare pat, pe brat telescopic si cu touchscreen. Pe bune?! Wow. Patul, nou, cu saltea cu memorie extrem de comoda. Curatenie exemplara. Frigider in salon. Baia foarte curata. Caldura nu mai spun. Surpriza cand vine masa… au firma de catering. Apoi incet incet am inceput sa inteleg ce se intimpla. Exista firma externalizata pentru curatenie. Acele doamne vin de cinci-sase ori pe zi in fiecare salon si matura, spala si dezinfecteaza tot. Am ramas surprins. Personalul venea la doua-trei ore sa intrebe daca suntem bine sau avem nevoie de ceva.

Aveam impresia ca sunt intr-un spital privat. Cred ca din multe puncte de vedere au intrecut chiar si spitale private. Corpul sanitar este unul extrem de bine pregatit atat medical dar si profesional (uman, asa cum ar trebui sa fie peste tot).

Nu am intilnit acolo timp de doua saptamani pe nimeni morocanos sau prost dispus. In prima dimineata la vizita l-am cunoscut si pe seful sectiei, d-nul dr. Marius Niculescu. Atunci mi-am dat seama ca zicala “omul sfinteste locul” se aplica pe deplin aici. Tot ce am enumerat mai sus se regaseste in atitudinea si starea de spirit a acestui om.

A doua zi la vizita d-nul dr. Negrusoiu imi spune ca oricand vreau isi face timp sa imi explice ce urmeaza. Raman uimit. Imi explica pe indelete tot ce urmeaza si cum vor decurge lucrurile. Totul parea atat de simplu. Si faptul ca aveam un chist pe colul femural si ca probabil va trebui taiat mai mult din femur, parea la fel de simplu. Omul asta imi inspira atata incredere incat putea sa-mi faca orice.

Dupa discutia cu d-nul doctor Negrusoiu, la ceva timp vine d-na doctor anestezist Carmen Ursache. Soc. Dupa primele cuvinte rostite am impresia ca vorbesc cu un inger. O stare de spirit molipsitoare, calma, extrem de placuta care confera foarte multa incredere. Imi recomanda anestezia epidurala si imi explica in detaliu avantajele si dezavantajele fiecarui tip de anestezie. Nu am cum sa nu-I acord toata increderea si merg pe mana domniei sale. Vine miercuri dimineata si sunt luat la sala pentru operatie. Ajung la ATI unde incep pregatirile. Acelasi corp medical de exceptie.

Toata lumea zambeste si este extrem de calma si de calda. Vine momentul sa intram in sala. Sunt pregatit pentru operatie fara sa simt macar punctia in coloana, pentru ca d-na doctor a avut grija sa ma ameteasca pentru cateva momente, cat dura procedura.

Pe durata operatiei am fost treaz. Nu credeam vreodata ca o astfel de operatie poate decurge spunand bancuri si povestind cu medicul.

A fost ceva incredibil. D-na doctor Carmen Ursache a stat la capul meu pe tot parcursul operatiei si mi-a transmis o stare incredibila de calm si liniste. D-nul doctor Negrusoiu nu mai spun. Exemplar ca om in primul rand (si asta a contat enorm in starea mea ca pacient), iar profesional un geniu. Echipa operatorie m-a impresionat profund. Oameni pe care ii vedeam pentru prima data, dar aveam impresia ca ii stiu de o viata si ca imi sunt prieteni de cand lumea.

Dupa operatie, am fost dus la ATI pana a doua zi dimineata. Acelasi comportament din partea corpului medical. A doua zi dimineata atat d-na doctor Ursache, cat si d-nul doctor Negrusoiu imi spun ca totul este in regula si ca voi fi dus pe sectie. De aici incepe sa se vada opera d-nului doctor. A doua zi la vizita ma da jos din pat. Surpriza. Ma simt extraordinar. Imi sunt prezentati cei 2 kineto-terapeuti cu care voi lucra. Ambii completeaza perfect echipa de acolo. Acelasi profesionalism. Incep sa merg cu cadrul. Joi seara iau ultimul calmant. Pe bune ? Cine s-ar fi asteptat ca dupa o operatie ca asta sa renunt la calmante de a doua zi? Eu nu.

Incept sa merg din ce in ce mai bine. Evolutia este de la o ora la alta. Luni dimineata incep sa merg in carje. Surpriza este si mai mare. Merg mai bine decat inainte de operatie, la doar cinci zile de la interventie. La opt zile de la operatie sunt externat. Evolutia continua sa surprinda pe toata lumea. La 14 zile merg la d-nul doctor pentru scoaterea firelor. Operatie arata excelent iar evolutia mea este surprinzatoare. La 19 zile de la operatie merg fara carje pentru ca nu ma mai ajut deloc de ea. Practic continui recuperarea pentru muschii afectati, dar evolutia este una surprinzatoare. Urc si cobor din cada singur, merg singur si fara sprijin si ma simt extraordinar.

Sunt extrem de placut surprins ca in Romania am avut parte de aceasta experienta extraordinara si neasteptata. Ca in Romania exista asemenea manageri care sa creeze astfel de echipe si de conditii. Asta imi da speranta si dovada totodata ca se poate si la noi. Ca sistemul sanitar poate performa la un nivel de excelenta chiar si in Romania de astazi. Ma inclin in fata acestor oameni carora le multumesc din suflet pentru ca isi fac meseria cu atata pasiune si devotament, ma inclin in fata managerilor care ne demonstreaza ca se poate si la noi, si ma inclin in fata acestor medici de geniu care au ramas in Romania si care isi pun in slujba noastra pasiunea si cunoasterea intr-un mod in care vindeca boli si suflete laolalta. RESPECT!”, a scris pacientul, pe Facebook. 

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?