SFÂNTUL NICOLAE. ADEVĂRUL DESPRE MOAȘTELE SFÂNTULUI NICOLAE

Sfantul Nicolae
FOTO EXPLICATIE: Sfantul Nicolae

SFÂNTUL NICOLAE. În legătură cu unele opinii eronate, datorate ignoranței privind adevărul istoric despre moaștele sfântului ierarh nicolae din biserica sfantul gheorghe nou, dovezile istorice legate de autenticitatea acestora au fost întotdeauna lămuritoare pentru toți oamenii de bună credință.




SFÂNTUL NICOLAE. După cum se știe moaștele sfântului nicolae au fost dăruite bisericii sfântul gheorghe nou de marele voievod român mihai viteazul împreuna cu familia sa. Inscripția de pe racla sfântului este un document autentic, atestat științific în urmă cu peste un secol, atît în buletinul comisiunii monumentelor istorice, cât și de academia română în anul 1965, în lucrarea academicianului profesor alexandru elian ," inscripții medievale ale româniei ". Textul acestei veritabile pisanii este următorul : această mână a sfântului nicolae au ferecat-o cu aur domnul io mihail voevod și doamna stanca și fiul lor io necula voevod, în anul 7108 (1600) is(pravnic) mitropolitul eftimie”.

De unde rezultă faptul că ferecătura în aur a sfintei mâini a ierarhului s-a făcut după porunca domnească și cu binecuvantarea mitropolitului țării românești, eftimie. așadar, sfintele moaște au dublă autentificare: a autorității statale prin domnitorul mihai viteazul și a bisericii prin mitropolitul țării românești de atunci, eftimie. Cronicile spun că moaștele sfântului ierarh nicolae au ajuns la bucurești prin intermediul unui cleric pelerin la bari, ca un dar al arhiepiscopului de bari pentru domnitorul mihai viteazul, răsplată fiind pentru lupta antiotomană dusă de către voievodul român și pentru rolul acestuia în apărarea creștinătății la porțile europei. așa cum este atestat în unele scrieri, voievodul român a sprijinit, în semn de recunoștință biserica din bari cu două pungi de galbeni.

Într-o altă cronică se spune că domnitorul întregitor de neam românesc mihai viteazul, a ținut moaștele sfântului nicolae lângă inimă în lupta de la călugăreni, purtată împotriva turcilor la data de 13 august 1595. în privința afirmațiilor preotului italian gerardo cioffari de la biserica san nicola din bari, răspunsul nostru este următorul:

1 - acesta omite faptul că moastele sfâtului nicolae de la biserica sf. gheorghe nou sunt autentificate istoric în modul cel mai concludent .

2- din afirmațiile sale , rezultă că numai jumătate din trupul sfântului nicolae se află la bari. aceasta este în concordanță și cu expertiza antropologică efectuată la mormântul din bari în anul 1957, care arată limpede și că o parte importantă din ambele brațe ale sfântului nicolae lipsește. ne punem întrebarea firească : pe ce temei contestă gerardo cioffari autenticitatea celeilalte jumătăti a trupului sfântului nicolae aflată în alte părți ale lumii cum ar fi bucurești, sfântul munte athos etc ?ț

3- într-un studiu intitulat: " ce s-a întâmplat cu mâna sfântului nicolae expusă credincioșilor în anul 1089 ?" semnat chiar de contestatarul gerardo în bolettino di san nicola nr 3/ 2012, acesta arată că în anul 1087 când au fost înhumate moaștele la bari, o mână a sfântului nicolae a fost lăsată afară pentru a fi cinstită de pelerini. În studiu evocat, același autor confirmă faptul că un călugăr numit roberto monaho, atestă documentar, că la anul 1140, mâna sfântului se afla încă la biserica san nicola din bari. avem așadar certitudinea că mâna sfântului nicolae s-a aflat în mod sigur o perioadă la bari. în aceeași lucrare gerardo cioffari atestă și faptul că mâna sfântului nicolae, citez: " a dispărut în perioada evului mediu în condiții miserioase".

"Misterul dispariției " mâinii sfântului ierarh nicolae de la bari, coincide cu momentul aducerii moaștelor de la bari la bucurești și deslușește așa-zisul mister... izvoarele istorice autentice, arată fără drept de tăgadă adevărul istoric privitor la aducerea " mâinii sfântului nicolae "așa cum este certifact prin inscripția de pe racla din biserica sfântul gheorghe nou de la kilometrul zero al româniei.

În concluzie ne întrebăm de ce oare preotul italian gerardo cioffari a omis propriile afirmații susținute cu documente numai cu doi ani în urmă? de asemenea, cui servesc aceste atitudini care intră în contradicție cu adevărul istoric și cu dialogul irenic specific comunităților creștine luminate de duhul sfânt ?

Acest dialog cu nuanțe polemice, a adus cu sine totuși o mai bună înțelegere a adevărului istoric despre moaștele sfântului nicolae adăpostite în biserica rectitorită mai târziu de marele nostru voievod și sfânt martir constantin brâncoveanu. Așadar, moaștele sfântului nicolae din biserica sfântul gheorghe nou fac parte din patrimoniul național și spiritual al româniei cred că e timpul să învățăm mai bine cum să apărăm ceea ce ține până la urmă de demnitatea noastră de creștini și de români și să ne ferim de a ne autoflagela și deforma până la urmă propria noastră istorie ! pr. dr. emil nedelea cărămizaru

 

Cele mai cunoscute legende de MOȘ NICOLAE

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească și urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbați înstăriți. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț de bani. Săculeții au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe.

Deși este grăbit să alerge la copiii din lumea întreagă, Moș Nicolae are timp să plece urechea la dorințele fiecărui copil în parte. În tradițiile românești Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

De asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguțe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou. În funcție de crenguța care a înflorit, se așteaptă recolta de fructe în noul an.

În nopțile sfinte de sărbători, când, preț de o secundă, se deschid cerurile și pentru noi, muritorii, se spune că Moș Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou. Legenda lui Moș Nicolae s-a răspândit în toată lumea și a luat caracteristicile fiecărei țări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile.

În Germania, tradiția sărbătoririi Moșului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creștină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate și o nuielușă în mână. Pe lângă ghetuțe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care își aștern toate dorințele și câțiva morcovi pentru caii moșului. Se mai spune că Moș Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminți, copiii primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moș Nicolae și colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.

Copiii din Franța, în ajun, lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin iar pentru măgărușul lui, morcovi și puțin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe și trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. Îndeosebi în regiunile din estul Franței, cei mici știu că Moș Nicolae vine călare pe un măgăruș, alături de Pere Fouettard (Moș Nuielușă), înveșmântat în negru. Dacă Moș Nicolae lasă daruri copiilor buni, Pere Fouettard este cel care-i mustră pe copiii care n-au fost cuminți, altoindu-i cu o nuielușă.

La copiii olandezi, moșul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminți, se tem de însoțitorul moșului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moș Nicolae cu darurile și dulciurile pentru copiii cuminți. Va merge pe la fiecare copil și-i va dărui câte ceva, dar dacă pe lista lui copilul este trecut ca neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania.

În Belgia și Luxemburg, copiii își așază ghetuțele în fața ușii și, la fel ca micuții francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moșul, morcovi și zahăr pentru calul lui. Odată cu Moș Nicolae, la fel ca și în alte țări europene, copiii îl așteaptă și pe însoțitorul său, Hoseker.

Moș Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l știu ca pe un bătrân înveșmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici și călătorește alături de Krampus, care ține în mână o nuia cu care-i amenință pe micuții care nu au dat ascultare părinților.

Copiii din Italia așază pe o farfurie, în ajun, scrisorile în care-și notează dorințele, promițându-i lui Moș Nicolae că vor fi cuminți în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiția numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriți). Tinerele fete care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguță cu galbeni.

În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri și jucării, Moș Nicolae le aduce aminte copiilor că în curând va sosi copilul Isus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălțări cartofi și bucăți de cărbune.

În nordul și partea centrală a Croației, Moș Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii își lustruiesc încălțămintea și o așază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri și fructe de generosul Moș.

În Polonia, Moș Nicolae este o personalitate extrem de divinizată și respectată. Îmbrăcat în haine episcopale și purtând bastonul episcopal, el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger și colindă întreaga țară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. La vederea lui, copiii nerăbdători încep să strige 'A venit! A venit!'. Odată intrat într-o casă, Moș Nicolae ascultă cu îngăduință rugăciunile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă, după cum este cazul, și le dăruiește apoi icoane, mere roșii, portocale și 'pierniki' (prăjiturele sfinte, făcute cu miere și mirodenii). Dacă nu își face apariția în persoană, el își lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în pantofii lustruiți special pentru acest eveniment.

În unele orașe și sate din Slovacia, Moș Nicolae, sau Svaty Mikulá?, sosește într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă umplu străzile și se unesc în coruri și dansuri. În unele regiuni, Moșul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii își așază încălțările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul ușii, sperând să le găsească dimineața încărcate cu daruri. În unele școli are loc sărbătoarea "Mikul Mail", în care copiii își dăruiesc unul altuia mici cadouri.

În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii își așază încălțămintea afară, în fața ușii, așteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede și mici jucării. Cel care îl însoțește pe Moș Nicolae, numit Parkel, pune în încălțările copiilor obraznici cărbuni și cenușă.

În Spania, tradițiile de Moș Nicolae includ un foarte tânăr 'episcop copil', de obicei având între trei și șase ani, și un grup de bărbați numiți ''auroros'', care cântă orații. Bărbații adună colecte, care sunt apoi dăruite de preot sau 'episcopul copil'. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul și profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci și prăjiturele.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria își lustruiesc pantofii cei mai buni și îi așază pe pervazuri pentru a fi umpluți de darnicul Moș. El vine în case cu un sac plin de cadouri și o carte mare în care sunt scrise faptele bune și rele ale copiilor. Dimineața, copiii găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată și mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii și linguri de lemn.

Alte subiecte pe Realitatea.net



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?