De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Sfânta Ana
Lacul Sfânta Ana este singurul lac de origine vulcanică din România, situat la o altitudine de 946 metri în masivul Ciomatu Mare, aproape de Tuşnad. Lacul Sfânta Ana a luat naştere pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu din masivul vulcanic Puciosu.
Lacul Sfânta Ana şi-a căpătat numele datorită legendelor locale. Prima legendă face referire la o tânără, Ana, care, obligată de părinţi să se mărite din interes, a fugit în seara nunţii şi s-a aruncat în acest lac, dispărând cu totul.
A doua face referire la rivalitatea dintre doi fraţi: cel care locuia în cetatea de pe acest loc a vrut să îi demonstreze celuilalt că are o caleaşcă mai impozantă şi ca să ajungă la el a înhămat mai multe fecioare din popor la caleaşcă.
Acestea nu au putut să se urnească din loc din cauza greutăţii, motiv pentru care bărbatul a început să le biciuiască cu furie. Una dintre fete, Ana, s-a rugat şi l-a blestemat, iar ruga ei s-a împlinit. Imediat s-a pornit o furtună puternică, cu fulgere şi tunete, cutremure, iar cetatea şi fratele tiran s-au scufundat în flăcări. În locul cetăţii, lacrimile fetelor au format un lac albastru şi liniştit.
De unde vin numele lacurilor din România. Lacul Roşu
Lacul Roşu se află în judeţul Harghita, este un baraj natural aflat la o altitudine de 980 m, într-o mică depresiune montană. Numele de Lacul Roşu provine de la culoarea întunecată pe care o capătă acesta, însă legenda îi mai spune şi Lacul Ucigaş.
De fapt există mai multe legende care înconjoară acest lac, însă cea mai cunoscută dintre ele atestă numele primit de acesta ca Lacul Ucigaş. Legenda spune că în apropiere locuia o fată deosebit de frumoasă, Estela. Ca în toate poveştile de mult apuse, aceasta se îndrăgosteşte de un tânăr fecior, însă cei doi nu se pot căsători, deoarece el este trimis la armată şi nu se mai întoarce.
În aşteptarea lui, Estela urcă seara la izvorul din munte pentru apă. Acolo este văzută de un tâlhar, care o îndrăgeşte imediat, o răpeşte şi o ascunde în munţi. Fata refuză să-i fie nevastă şi imploră munţii să o apere, iar aceştia îi răspund printr-o furtună violentă, cu tunete şi ploi. Furtuna a măturat totul în cale, a sfărâmat stânca şi fata şi tâlharul au rămas îngropaţi pe fundul lacului format.
O altă legenda spune că pe locul în care se află lacul se afla înainte o pajişte frumoasă, unde se instalase o stână. La venirea furtunii, ciobanii şi animalele au fost surprinse acolo şi nu au mai avut scăpare.
O altă legenda spune că terenul surpat de furtună ar fi acoperit un sat întreg, iar numele de Lacul Roşu provine de la peisajul înspăimântător şi însângerat creat de apa rămasă după ploaie şi care a acoperit rămăşiţele aşezării.
Mai mult aici
