Creierul nostru se folosește de anumite regiuni care sunt dedicate procesării imaginilor și a limbajului pentru a ne permite să înțelegem munca scriitorilor pe care îi îndrăgim.
Până în acest moment, oamenii de știință credeau că nivelurile superioare ale creierului sunt responsabile de citire, în special cortexul superior, și asta pentru că el se adaptează cel mai rapid schimbărilor și poate realiza legătura mult mai ușor între noile informații primite.
Un nou studiu ne arată că procesul de învățare determină o reorganizare care se extinde și asupra structurilor mai profunde ale creierului- în talamus și în trunchiul cerebral.
Se pare, deci, că există o comunicare neîntreruptă între cele două zone ale creierului, adică între cortexul superior și cele două structuri mai profunde (talamusul și trunchiul cerebral), care au rolul primordial de a filtra informațiile relevante primite cortexul vizual. Din acest motiv, cu cât cele două regiuni din creier vor comunica mai bine, cu atât capacitățile noastre de învățare și citire vor fi mai avansate.
Aceste descoperiri nu doar că ne oferă o privire mai amplă asupra modului în care funcționează creierul, dar ne arată și că cititul are un impact major și influențează dezvoltarea noastră cerebrală.
Mai mult, cercetarea ne oferă noi posibilități de tratare a problemelor de vorbire, precum dislexia (o tulburare la citit care se manifestă prin modificarea cuvintelor, prin greșeli gramaticale). Astfel, tulburările de vorbire s-ar putea datora lipsa unei comunicări eficiente între talamus și sistemul vizual, nu unei disfuncții a talamusului cum se credea inițial.
În acest context, cercetătorii susțin că cititul ar putea avea efecte benefice pentru că ar putea întări comunicarea între regiunile creierului.
