Ioachim, tatăl Fecioarei Maria, era din neamul împărătesc al lui David, din seminția lui Iuda. Ana, soția lui Ioachim a fost fiica lui Mathan și soră cu Maria, mama Salomeii – soția lui Zevedei și cu Sovi, care a născut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezatorul.
Erau oameni rugători, postitori, persoane care participau la viața liturgică a poporului lui Israel. Toate ale lor le împărțeau în trei: o parte o afieroseau templului și slujitorilor templului; o alta o împărțeau străinilor și săracilor; iar a treia o țineau pentru ei și pentru nevoile familiei.
Evanghelia apocrifa a vietii Maicii Domnului marturiseste ca Ioachim, dispretuit ca nu avea copii, nu se revolta impotriva lui Dumnezeu, ci dimpotriva spune: “Ma voi retrage in pustiu si voi sta si nu voi manca nimic, ci numai ma voi ruga si voi plange, pana cand Dumnezeu va da roada pantecelui sotiei mele”.
Nu spune cat va sta in pustiu, pentru ca nu-l intereseaza timpul sederii in rugaciune. Iar Dumnezeu nu-i daruieste un copil pentru ca a stat un anumit numar de zile in rugaciune, ci pentru ca a indraznit sa ceara, avand convingerea ca va primi raspuns din partea lui Dumnezeu la cererea sa.
Insa si Ana adanceste legatura cu Dumnezeu. Plange pentru lipsa copiilor si se roaga Domnului: “Dumnezeul parintilor nostri, blagosloveste-ma si asculta rugaciunea mea, asa cum ai blagoslovit pantecele Sarei si ai dat ei fiu pe Isaac”.
Iar dupa ce ingerul Domnului ii vesteste lui Ioachim “Du-te, intra in cetate, fii impreuna cu sotia ta si va prinde prunc!”, iar Anei “Ana, Ana, Domnul a auzit rugaciunea ta, si iata vei zamisli si vei naste, iar de samanta ta se va vorbi in toata lumea”, cei doi aleg sa inchine copilul lui Dumnezeu. Aici sta marea dragoste: copilul vine dupa multa vreme de rugaciune, dar este daruit fara multa vreme de gandire lui Dumnezeu.
Sfantul Ioachim a murit in varsta de 80 de ani, iar Sfanta Ana a murit in varsta de 70 de ani, la doi ani dupa Sfantul Ioachim.
