Sfântul Evanghelist Luca a fost unul din cei șaptezeci de apostoli, despre care chiar el pomenește în Evanghelia sa: "A arătat Domnul și pe mulți alții șaptezeci și i-a trimis, câte doi, înaintea feții Sale, în toată cetatea și locul". Fiind în această rânduială apostolească, Sfântul Evanghelist Luca, prin propovăduirea sa, pregătea calea Fiului Lui Dumnezeu, încredințând mulțimile că Mesia, Care era așteptat, a venit în lume.
Originar din Antiohia Siriei, de profesie medic, Sfântul Apostol Luca este autorul a două dintre cărțile Noului Testament: Evanghelia care îi poartă numele și cartea Faptele Sfinților Apostolilor. A fost martor al propovăduirii Domnului și al patimilor Lui.
Înviind Hristos, pe când Sfântul Apostol Luca și Sfântul Apostol Cleopa mergeau în Emaus și vorbeau între ei cu jale despre pătimirile iubitului lor învățător, S-a arătat și apropiindu-se de dânșii, le-a zis: "Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinși de întristare" (Luca 24; 17). Și a fost atunci călător Sfântul Apostol Luca împreună cu Acela Care a zis pentru Sine: "Eu sunt calea, adevărul și viața" (Viețile Sfinților).
Sfântul Luca făcea parte din comunitatea creștinilor din Ierusalim în momentul convertirii lui Saul (Pavel) și i-a devenit, în scurtă vreme, însoțitor în călătoriile misionare și pe perioada detenției romane a acestuia. Întâlnirea lui cu Sfântul Apostol Pavel a avut loc la Troa (Fap. 20; 5-6), după cele trei luni petrecute de Sfântul Pavel în Grecia.
Aria propovăduirii sale a cuprins Italia, Galia, Dalmația, Macedonia, iar către sfârșitul vieții Ahaia, unde, conform tradiției, a și murit în vârstă de 75-80 de ani.
Sfântul Apostol Luca a fost și un pictor deosebit, fiind cel dintâi care a zugrăvit prima icoană a Maicii Domnului.
