Compoziţia pastei inventate de omul de ştiinţă japonez este similară cu cea a smalţului, cu diferenţa că aceasta este lichidă. Astfel, se poate aplica uşor pe zona afectată cu o periuţă de dinti.
Formula noii paste este obţinută după o serie de experimente cu hidroxilapatit sau apatit de calciu, principala componentă a dintelui.
După ce pasta este aplicată pe dinţi, acizii conţinuţi de aceasta încep să dizolve suprafaţa dintelui. Trei minute mai târziu, pasta începe cristalizarea şi se fixează în structura smalţului natural.
