Producția zilnică obținută de un timișean în grădină se ridică la jumătate de tonă, întreaga recoltă fiind comercializată în doar câteva ore.
”De dimineață, am trimis băiatul la piață la Gătaia, cu 100 de kilograme de roșii (circa 70 de bucăți). După circa o oră, m-a sunat că nu mai are nici măcar una. Se vând foarte repede. Cerem 3,5 lei pe kilogram. Nu vând decât în orașele mici și în piețele din comune, nu mă aventurez cu ele la Timișoara”, spune Cristian Mihai, din satul timișean Ofsenița, care aparține de comuna Banloc, scrie Renaşterea.
Cristian Mihai a devenit timișean în urmă cu puțini ani, când, după ce a adunat o mică avere muncind mai bine de un deceniu în construcții în Italia, și-a cumpărat o casă cu grădină la Ofsenița. Atunci a decis să practice meseria pe care a învățat-o în copilărie, muncind pământul pentru a-și ajuta familia.
”M-am născut în Oltenia, iar la noi, la zece ani te duceai la sapă din proprie inițiativă. Așa am învățat cum se practică legumicultura”, spune bărbatul care la 41 de ani simte că vocația lui e să fie paore.
”Am venit în Banat pentru că mi-a plăcut zona, iar pământul e bun. Cultiv circa un hectar. Am opt solarii cu căpșuni, roșii, ardei, castraveți. După ce termin cu ele pun varză. Vreau să înființez și trei sere cu vinete și fasole păstăi”, mărturisește omul.
Și pentru că s-a implicat într-una dintre științele agricole, Cristian Mihai s-a pus cu burta pe carte, consultând tratate și lucrări din domeniu. ”Aplic ceea ce studiez din cărți, iar de la an la an, crește și recolta”, spune legumicultorul.
Cristian Mihai susține că toată producția sa este bio, bolile și dăunătorii fiind combătuți cu urzică macerată, indicată atât pentru mană, cât și pentru fluturi sau omizi. Pentru locuitorii din Ofsenița, produsele vândute de consăteanul lor sunt mană cerească. Majoritatea destul de în vârstă ca să mai cultive pământul, sunt încântați nu doar de prețul atractiv și de proximitatea pieței, cât și de gustul autentic românesc al legumelor.
”Cultiv doar soiuri românești, create înainte de 1990, la care nu s-a intervenit din punct de vedere genetic. De la o mătușă de-a soției care stă la Uivar am recuperat roșia creață și tomata poșetuță, cu o formă mai ciudată, dar cu un gust delicios. Pe lângă acestea, cultiv, în solar descoperit, și roșii Siriana (produse la stațiunea de cercetare de la Buzău), care au un gust mai deosebit”, spune Cristian Mihai.
