Ideea unui ghid al supravieţuitorului vine din contactul cu oamenii care au trecut printr-un tratament oncologic şi a căror luptă cu boala este continuă. Membrii familiei, prietenii și alte tipuri de aparținători sunt considerați parte importantă a procesului de supraviețuire deoarece reprezintă o experiență unică și continuă, diferită pentru fiecare pacient în parte, dar și pentru familiile acestora. Principalul obiectiv al procesului de supraviețuire urmărește recăpătarea, pe cât mai mult posibil, a celor mai importante aspecte ale vieții înainte de diagnosticare și identificarea unor noi abordări de reintegrare socială și în câmpul muncii. Ghidul apare tocmai în contextul acestor necesităţi, susţine Alina Comănescu, fondatorul Asociaţiei Sănătate pentru Comunitate.
În România, bărbaţii diagnosticaţi cu cancer la nivelul capului şi al gâtului sunt de 9 ori mai mulţi decât femeile.
Povestea mea cu cancerul a început în 2011, când am făcut biopsia unei mici leziuni din cavitatea orală. Atunci când a venit rezultatul, mi-am dat seama că întreaga viaţă avea să mi se schimbe. Şi aşa a fost. Este o luptă pe care nu o poţi câştiga singur. Reuşita mea se datorează familiei şi prietenilor, pentru că m-au motivat să îmi continui lupta, chiar şi atunci când tratamentul era din ce în ce mai greu, durerile erau mari şi nu puteam înghiţi, dar mai ales medicilor specializaţi în acest tip de cancer, care mi-au recomandat cele mai bune terapii pentru a mă vindeca şi mi-au explicat ce presupune fiecare, pas cu pas, povesteşte Luminiţa Iancu.
Şansele de supravieţuire sunt şi ele mai scăzute decât în Europa. La un an de la diagnosticare, rata de supravieţuire de la noi este de 67,86%, a cincea cea mai mică de pe continent, iar la 5 ani, scade la 41,55%, comparativ cu media europeană de 75, respectiv 51%. Fumatul, consumul de alcool, agenţii infecţioşi, factorii nutriţionali şi cancerele dezvoltate de-a lungul timpului reprezintă principalii factori de risc pentru apariția acestui tip de cancer.
Leziunile la nivelul mucoasei orale, petele albe ori roşii, prezenţa unor noduli ori a unor suprafeţe neregulare, chiar sângerări la nivelul leziunii, aceste sunt semnele care trebuie să ne trimită la medic. Noi le remarcăm la controlul periodic, dar a căror pondere nu depăşeşte 5-6% dintre serviciile solicitate de persoanele care ajung în clinicile noastre. Anul trecut, în timpul campaniei, am avut un caz al unui tânăr de 30 de ani, care în urma consultaţiei gratuite a avut nevoie de investigaţii amănunţite. Din fericire, rezultatul a fost negativ, cu precizarea că e nevoie de o monitorizare a leziunilor, o dată la 6 luni, afirmă dr. Cristian Irimia, medic stomatolog.
