România a fost condamnată la CEDO în cazul morţii unui ofiţer de miliţie în 1989

Potrivit CEDO, rudele ofiţerului vor primi 25.000 de euro daune şi 1.000 pentru alte cheltuieli.

Curtea arată că văduva şi copiii lui Aurel Agache, un ofiţer de miliţie decedat, au apelat la justiţia europeană, rudele trăind acum în România şi Germania.

Pe 22 decembrie, în timpul manifestaţiilor anticomuniste din Târgu-Secuiesc, Aurel Agache a fost atacat cu violenţă de locuitorii oraşului, care, aflând că Nicolae Ceauşescu a fugit, au distrus simboluri ceuşiste, au spart vitrine şi au atacat mai mulţi miliţieni, printre care se afla şi Aurel Agache.

Fiind rănit, Agache a fost urcat într-o ambulanţă, de unde a fost dat, însă, jos, de mulţime şi bătut. El a murit la scurt timp.

Pe 27 decembrie 1989, o anchetă a fost deschisă, iar câţiva dintre manifestanţi au fost audiaţi. Martorii au identificat, din fotografii, trei persoane, cu numele de Reiner, Paisz şi Konrad, ca fiind implicate în bătaia aplicată ofiţerului.

Pe 26 noiembrie şi 4 decembrie 1991, mai multe persoane au fost puse sub acuzare pentru uciderea lui Aurel Agache.

În aprilie 1992, rudele ofiţerului ucis au cerut transferarea cazului, pe motiv că politicieni locali influenţau ancheta şi că acuzaţii au fost eliberaţi, unul dintre aceştia plecând în Ungaria. Răspunsul primit a fost că este dificil de identificat persoana responsabilă şi că unii martori şi-au schimbat declaraţiile. Nicio dovadă nu a fost adăugată la dosar până în 1997.

Cererea de transfer a fost făcută din nou în 1998.

Până la urmă, în februarie 1999, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe 4 dintre acuzaţi. Doi au primit patru ani de închisoare, unul şapte, iar altul trei. O a cincea persoană a fost achitată din lipsă de probe. Cei patru condamnaţi au fost obligaţi la plata a 10 milioane de lei văduvei lui Aurel Agache şi câte alte 50 de milioane părţilor civile.

Instanţele superioare au menţinut decizia. Însă condamnările nu au fost executate, din diferite motive, arată CEDO.

Potrivit Curţii Europene, s-a ţinut cont de contextul socio-politic de după 1989, dar nu s-a putut accepta argumentul Guvernului de la Bucureşti că aceşti factori ar justificat tergiversarea procedurilor şi lipsa de implicare a autotităţilor.

Senatorul Gyorgy Frunda a fost avocatul acuzaţilor din acest dosar.