În Tîrgu-Mureş, şase revoluţionari au murit seceraţi de gloanţe, în centrul oraşului. Pentru familiile lor, prima zi de revoluţie a reprezentat un moment de pierdere. Pajka Attila avea doar opt ani atunci când şi-a văzut tatăl pentru ultima dată. Pajka Károly a fost împuşcat pe 21 decembrie, la ora 21:00.
\"Îmi aduc foarte bine aminte seara aceea în care a plecat, ne-a salutat şi a ieşit pe uşă şi seara nu vă zic exact pe la ce oră, dar ştiu că încă nu am dormit şi am auzit focurile de armă şi ştiu că atunci m-am rugat să nu se întâmple nimic cu el şi a doua zi l-am aşteptat, dar nu s-a mai întors\", spune Pajka Attila, fiul revoluţionarului.
Libertatea a fost câştigată, democraţia s-a instalat, dar pentru familiile martirilor capitalismul nu a adus prosperitate. De multe ori, ajutoarele acordate de stat au fost insuficiente sau au fost obţinute cu greu, din cauza birocraţiei şi a indiferenţei.
Din păcate, de multe ori nu au avut parte nici măcar de respect. Tânărul nu ştie cine a tras în tatăl lui şi crede că nu se doreşte aflarea adevărului nici măcar la 20 de ani de la revoluţie.
Pentru Pajka Attila, revoluţia nu pare să fii meritat. Jertfa revoluţionarilor nu poate înlocui reforma mentalităţii. Unii au murit, dar obiceiurile din comunism mor greu.
Pajka Attila nu se aşteaptă la schimbări majore în viitor. Oricum, din momentul în care familia sa a rămas pe cont propriu, s-a descurcat cum a putut. Prevede că şi în continuare va trebui să se bazeze doar pe forţele proprii în confruntarea cu realitatea.
