Ion Ţiriac s-a întors în România imediat după revoluţie. Avea cu el ajutoare şi aura salvatorului. Povestea lui de succes în lumea liberă i-a adus imediat simpatia generală şi a fost o vreme una dintre speranţele românilor.
Aşa se face că, de fiecare dată când se apropie alegeri prezidenţiale, Ion Ţiriac apare ca ipoteză de lucru. Şi de fiecare dată aşa şi rămâne.
Înainte să ajungă miliardar, Ţiriac a ajuns jucător de tenis. Cu ajutorul lui Ilie Năstase, a câştigat peste 40 de turnee internaţionale şi a făcut din tenisul românesc o legendă. N-a avut geniul lui Năstase, dar asta l-a silit să gândească pe teren şi acolo şi-a pus bazele viitoarei bogăţii. A organizat turnee, a vândut licenţe, a fost managerul unor giganţi ai rachetei. S-a îmbogăţit atât de tare încât, prin anii ’90, românii credeau că-şi va deschide portofelul şi va scoate ţara din sărăcie.
În realitate, Ion Ţiriac şi-a înzecit, în România, averea făcută în Germania.
Dotat cu capital şi cu know-how nemţesc, Ţiriac a ştiut să aprecieze cum se cuvine lipsa totală a concurenţei pe o piaţă abia ieşită din comunism. Cu sprijinul consistent al guvernului FSN şi al guvernelor ce au urmat, cu un bun plasament politic şi financiar, fostul tenisman a pornit de la câteva SRL-uri şi a ajuns în "Forbes". În 2007, revista bogaţilor îl plasa pe undeva în preajma miliardului de dolari, pe locul 840 în lume.
Azi, Ion Ţiriac are 1,88 m înălţime, 70 de ani vechime şi, probabil, câteva sute de milioane de euro mai puţin. Are o colecţie de maşini scumpe, una de costume impecabile, două foste soţii fotomodel, trei copii oficiali şi mai multe poze la braţul Andreei Marin. Mai are un fel elaborat de a spune prostii şi un obicei prost de a interveni pe lângă politicieni. În 2004 a susţinut că nu e bine să intrăm prea repede în UE şi, cu un an mai devreme, l-a rugat pe Ion Iliescu să-i extragă feciorul din dosarul cu cocaină.
Declaraţiile lui sunt directe, agresive şi arată de obicei nenumăratele servicii pe care le-a făcut el României. În această idee, sutele de mistreţi împuşcaţi în ţarcul de la Balc au murit pentru relansarea investiţiilor străine în România. Ion Ţiriac a lăsat întotdeauna să se înţeleagă că are relaţii cu toţi mai-marii lumii. Legăturile politicului cu mediul de afaceri sunt preferatele sale. De pe urma lor şi prin ele, milionarul Ţiriac şi-a sporit şansele să ajungă miliardar. Economia pe care a făcut-o ani la rând plătind statului român 500 de euro chirie pe o vilă din cartierul Primăverii l-a ajutat, fără îndoială, să ajungă mai repede.
Ion Ţiriac rămâne, şi de data asta, o variantă plauzibilă pentru prezidenţiale. Este un om de succes şi e singurul care o poate dovedi cu cifre. Un succes evident, net şi necruţător. Şi, probabil, de aceea greu de abandonat.
