Acolo, între zidurile ei, unul dintre cei mai prețuiți duhovnici români ai ultimului secol, dus astăzi în lumea celor drepți, părintele Arsenie Boca a pictat vreme de 15 ani (1967-1982) scenele biblice și chipurile de sfinți. Și tot acolo, se zice, și-ar fi consemnat, cu pensula, în linii și culori, profețiile.
Pentru acela care știe să găsească în desen și pilda biblică și cuvintele profetului contemporan nouă, frescele se deschid ca o carte a viitorului. O parte din acest „viitor”, observă cei care îi interpretează picturile, a devenit deja trecut. Unele dintre aceste profeții s-au întâmplat deja.
Se spune că părintele Arsenie Boca - acela care săvârșea minuni și-n timpul vieții sale și a continuat să săvârșească minuni și după ce s-a stins - ar fi proorocit moartea soților Ceaușescu, avertizându-i de cumplitul lor destin, dar că Elena Ceaușescu n-ar fi vrut cu nici un chip să țină seama de cele ce i s-au transmis. Dar și oamenii simpli au beneficiat de viziunile monahului, care le-a deschis o fereastră către o întâmplare viitoare ce le putea schimba covârșitor destinul. Unii au ținut seama de viziunile lui, alții nu.
Unele dintre aceste viziuni au fost așezate, cum spuneam, în frescă. Atentatul asupra turnurilor gemene din New York, de exemplu. Pe un perete al bisericii se pot vedea turnurile gemene, în flăcări. Explozii. Soarele cuprins de neguri. Cetatea de zgârie nori acoperită de praf, de fum, de jale.
Dar poate cea mai puternică dintre previziuni este cea a propriei morți. În fresca reprezentându-l pe Sfântul Ștefan cel Nou, cu viața și pătimirile lui, părintele Arsenie Boca avea să fixeze o dată. Data morții sale, aceeași cu data martiriului Sfântului Ștefan, cel care plătise cu viața îndrăzneala de a-și fi transformat temnița în mănăstire: 28 noiembrie.
Aflându-ne noi acum în ziua Răstignirii pe Cruce a lui Hristos, în Săptămâna cea Mare a Paștilor, zisă și Săptămâna Patimilor, se cuvine să rememorăm și imaginea duhovnicului Arsenie Boca, acela care îi primea pe credincioși și le asculta spovedania, îndrumându-i pe calea cea dreaptă a credinței în Hristos. Părintele a scris într-unul dintre caietele sale că la ziua Judecății în balanță „nu mai atârnă acele păcate care sunt spovedite și ispășite prin canon și necazuri”. Zeci de mii de oameni i-au căutat sfatul și influența sa asupra mulțimii era covârșitoare. Iar în epoca neagră a comunismului, acest lucru a stârnit mânia. Din mănăstire, a fost exilat în această bisericuță de țară, de pe malul Argeșului, interzicându-i-se să mai predice. Predica însă părintele a mutat-o, în culoare și desen, pe peretele bisericii pe care a pictat-o în chip minunat, într-o tehnică unică și desăvârșită. Se spune că picta numai noaptea, când nimeni nu îi deranja viziunile, iar localnicii se minunau în fiecare zi de lucrul nopților sale.
sursa: antenasatelor.ro.
