"Există o problemă la nivelul întregii universităţi pentru că nu sunt bani pentru achitarea acestor drepturi salariale. Chiar şi facultăţile considerate bogate, cu venituri proprii mai mari, întâmpină aceeaşi problemă. Finanţarea din bugetul ministerului este din ce în ce mai mică, studenţii vin din ce în ce mai puţini, dar normele didactice au rămas în continuare foarte multe", a declarat corespondentului MEDIAFAX, miercuri, conf. univ. dr. Cătălin Lungu, liderul sindicatului UNIO de la UAIC.
Declinul financiar de la prima universitate înfiinţată în România a început din anul universitar 2009-2010. Conform datelor din buletinul statistic al universităţii, faţă de anul respectiv instituţia de învăţământ superior are cu 8.000 de studenţi mai puţini şi primeşte o finanţare cu 18 milioane de euro mai mică din partea Ministerului Educaţiei Naţionale.
În acelaşi timp, însă, până în luna martie a anului 2013, când s-a redus sporul de performanţă la jumătate, salariile angajaţilor au rămas, în general, la aceeaşi valoare. Mai mult, dacă în 2008 existau la nivelul întregii universităţi 1.800 de norme didactice, conform datelor obţinute de corespondentul MEDIAFAX de la sindicatul UNIO, la începutul anului 2013 existau 1.790. Astfel, numărul de norme s-a păstrat în condiţiile în care, în 2008, universitatea avea peste 40.000 de studenţi, iar în 2013 cu câteva sute peste 25.000.
"Iar locul de unde se face economie în acel moment este plata cu ora. Adică orice oră pe care o faci mai mult decât norma de bază se plăteşte cât mai puţin. Am un exemplu de un profesor care a ieşit la pensie la facultatea mea (n.r. - de Chimie), a avut în continuare normele din ambele semestre, şi-a continuat aceeaşi activitate doar că în regim de plata cu ora şi câştigă mai puţin decât o femeie de serviciu", a adăugat liderul sindicatului.
După problemele financiare de anul trecut, universitatea a impus o serie de plafoane de cheltuieli pe care fiecare facultate trebuia să le respecte pentru a-şi acoperi atât cheltuielile salariale, cât şi alte cheltuieli curente. Astfel, din banii primiţi, facultăţile trebuie să folosească cel mult 80% pentru plata salariilor. În acest moment, din datele prezentate corespondentului MEDIAFAX de către conducerea administrativă a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", doar trei facultăţi din cele 15 pe care le are instituţia de învăţământ superior nu depăşesc întregul plafon de 100% doar cu salariile: Facultatea de Drept, Facultatea de de Informatică şi Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Conducerea administrativă a universităţii afirmă că, din banii pe care îi are la dispoziţie, atât din veniturile proprii, cât şi din finanţarea primită de la minister, nu poate susţine şi plata salariilor de bază şi plata normele ţinute în regim de plata cu ora. Din cifrele primite de la instituţia de învăţământ superior, plafonul salarial la nivelul întregii universităţi este de aproximativ cinci milioane de lei, dintre care 4,8 milioane de lei sunt necesari lunar pentru acoperirea salariului de bază. Astfel, pentru cursurile susţinute în regim de plată cu ora rămân, la nivelul întregii universităţi, 200.000 de lei.
"Decizia este la nivelul fiecărei facultăţi. Ei pot să îşi păstreze, din banii alocaţi, salariul de bază mai mare şi să nu plătească cu ora sau pot să-l aducă pe acesta la minimum pentru a rămâne bani ca să facă şi acele plăţi. Dar există o discrepanţă între dorinţa oamenilor de a avea mai mult şi realitatea. E firesc, fiecare îşi preţuieşte meseria, de aceea au şi libertatea de a stabili după cum vor salarizarea. Fie păstrează un salariu mai mare, fie rămân bani pentru plata cu ora. Amândouă nu se poate pentru că, oricum, finanţarea de la buget este total insuficientă", a declarat, miercuri, corespondetului MEDIAFAX Bogdan Eduard Pleşcan, director general administrativ al Universităţii "Cuza".
Liderul de sindicat UNIO a dat ca exemplu Facultatea de Chimie, unde el este cadru didactic şi unde, de la începutul anului, nu s-a achitat niciun curs, laborator sau seminar în regim de plata cu ora, dar s-a stabilit că acestea se vor plăti integral, la sfârşitul semestrului, la cel mai mic nivel salarial, echivalentul unui asistent fără vechime.
Conform calculelor realizate de către acesta, toate cadrele didactice, atât profesorii universitari cu vechime de peste 25 de ani, cât şi asistenţii proaspăt angajaţi anul trecut pot primi 20 de lei pentru un curs susţinut, câte zece lei pentru fiecare oră.
"Asta în condiţiile în care se vor găsi bani. Situaţia este foarte proastă peste tot, dar în restul ţării, la anumite universităţi, oamenii s-au sesizat şi au început să facă acţiuni judecătoreşti pentru a se respecta Codul Muncii care spune că la muncă egală se dă un salariu egal. Dar de unde, dacă ministerul nu finanţează? Cine îndrăzneşte să îşi dea universitatea în judecată când el e oricum plătit la minimum în norma lui? Dar în ţară există situaţii în care s-a aplicat şi s-ar putea ca, molipsindu-se, să se întâmple şi la noi. Administraţia ridică din umeri, a nu intra la ore pici în partea cealaltă a Codului Muncii, adică nu îţi faci treaba, aşa că oamenii ar fi dispuşi să accepte şi un salariu de nimic", a completat conf. univ. dr. Cătălin Lungu.
Situaţia salarială de la UAIC a ajuns în atenţia presei în 2013, când sporul de performanţă pe care îl primeau toţi angajaţii a fost redus de la 30% la 15%.. Mai mult, salariile profesorilor de la facultăţi au fost reduse până la pragul minim de încadrare pe funcţia respectivă. Astfel, conform liderului de sindicat au existat situaţii în care veniturile unui cadru didactic s-au redus cu până la 40%. Cele mai multe plângeri venite atunci din partea personalului didactic, administrativ şi non-didactic al universităţii se refereau la faptul că nu au fost anunţaţi de această reducere salarială şi au constatat-o direct pe fluturaşul de salariu.
