Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, la finalul lunii martie, spre reexaminare modificările aprobate de Parlament la Legea farmaciei nr. 266/2008, apreciind că "se impune o reanalizare a prevederilor legii" "atât sub aspectul punerii de acord a acestora, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea prin lege a condiţiilor în care se realizează vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală", potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale.
Care erau argumentele Administraţiei Prezidenţiale:
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 266/2008, în farmaciile comunitare, oficinele locale de distribuţie, farmaciile din unităţile medicale aflate în structura ministerelor cu reţea medicală proprie, drogheriile, farmaciile şi oficinele locale de distribuţie din sistemul penitenciar este interzisă utilizarea tehnicii de vânzare cu autoservire pentru medicamentele de uz uman sau veterinar. De asemenea, potrivit alin. (4) al art. 2 din acelaşi act normativ, distribuţia cu amănuntul a medicamentelor se face numai prin farmacii, oficine locale de distribuţie şi drogherii. Faţă de aceste prevederi ale Legii nr. 266/2008 se poate deduce că în prezent nu este interzisă în mod expres vânzarea de medicamente către populaţie prin intermediul internetului. Fără a interveni asupra acestor texte, prin Legea transmisă la promulgare este introdus în conţinutul art. 2 un nou alineat, alin. (41), potrivit căruia vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală este permisă numai în cazul farmaciilor comunitare şi drogheriilor autorizate potrivit prezenţei legi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.
Din analiză dispoziţiilor menţionate constatăm că între actualele reglementări ale art. 2 alin. (3) şi (4), ce conţin dispoziţii restrictive cu privire la vânzarea de medicamente fără prescripţie medicală (este interzisă autoservirea în cadrul farmaciilor), şi prevederile nou introduse, ce permit vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a acestui tip de medicamente, în condiţiile ce vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, există nu numai o lipsa de corelare a normelor, dar şi o discrepanţa sub aspectul politicilor menite să asigure sănătatea publică.
În acest sens, considerăm că se impune o reanalizare a prevederilor legii transmise la promulgare atât sub aspectul punerii de acord a acestora, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea prin lege a condiţiilor în care se realizează vânzarea şi eliberarea prin intermediul serviciilor societăţii informaţionale a medicamentelor care se acordă fără prescripţie medicală, urmând că acestea să fie detaliate şi nu stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. În vederea reexaminării, semnalăm că la nivel european regimul juridic al vânzării la distanţă este deja reglementat prin Titlul VIIA - "Vânzarea la distanţă către populaţie" - din Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, titlu introdus prin Directiva 2011/62/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce priveşte prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanţul legal de aprovizionare.
