Puțini cunosc că actorul principal al filmului regizat de Constantin Neagu și Titel Constantinescu este din Vaslui.
A trecut deja jumătate de veac de la lansarea peliculei, iar Brândușa Hudescu, numele cu care apare pe generic, este acum o profesoară respectată de generații de elevi.
”Sunt ani mulți, parcă mă sperii și eu de cât de repede au trecut. Aveam 12 ani, acum am 62. E mult sau puțin! Cei care mă cunosc, pot să analizeze. Dar, n-am uitat nici o clipă filmul. Este unul dintre cele mai importante momente din viața mea, să joci într-un film, să fii aleasă, să-ți dorești acest lucru, să nimerești într-un colectiv care îți cere să arăți ce ai tu cel mai bun ca să fii promovată. Nu e ușor!”, spune Brândușa Dobriță.
Vasluianca nu poate uita momentul selecției. Totul s-a petrecut în tabără la Sinaia, unde a ajuns grație premiului I obținut la un concurs național de muzică populară. A ajuns în fața regizorilor din întâmplare, iar Titel Constantinescu a fost cel care a remarcat-o imediat: ”În august 1968, după Primăvara de la Praga, s-a întâmplat să fie o destindere politică, fiind aprobate fonduri pentru cinematografie, iar Constantin Neagu și Titel Constantinescu, regizorii, primind aprobarea și fondurile, s-au grăbit să meargă prin tabere și să aleagă fete. Eu eram în tabăra Sinaia schiori. Era să nu particip, pentru că s-a întâmplat într-o după amiază, fără să fim anunțați. Au fost adunați copiii. Era după masă. Unii dormeau, alții erau plecați în oraș. Am nimerit acolo, fiindcă s-a făcut zgomot pe hol. Dormeam! Am ieșit și nu am văzut pe nimeni, însă m-am îndreptat către sala de mese și am constatat că e liniște, iar oameni străini, așezați în cerc, ascultau copiii, care interpretau câte ceva. Când am intrat, directorul taberei a arătat către mine. Mă făcusem remarcată prin tabără, fiind micuță, îndrăzneață și moldoveancă, așa că eram destul de vorbăreață. M-au chemat imediat și am cântat. N-am depus mari eforturi, fiindcă nu era un concurs, nu era nici o miză, dar m-au oprit. După ce s-a terminat totul, am fost chemată a doua zi, alături de încă zece fete, unde am dat probă de fotogenie și ne-au spus că după ce ajungem acasă să vorbim cu părinții că pe 15 august trebuie să fim la Direcția Difuzării Filmelor la București, unde vom da niște probe și poate o să jucăm într-un film. Am ajuns acasă și le-am spus părinților că nu plecăm nicăieri, fiindcă aștept un telefon, pentru a fi pe 15 august la București. Dar, pentru ce?, s-au întrebat părinții. Păi, o să joc într-un film. Ai mei s-au gândit că o fi venit cineva, a făcut un reportaj și o să-l dea la televizor. Ce prostii mai spune și copilul ăsta! Am plecat la bunici, unde bunicul de pe mamă a adus telegrama, după care am și urcat în tren și am plecat la București”.
Continuarea pe Realitatea de Vaslui