Băcăuanca, alături de care se mai aflau alte trei persoane, a oprit mașina, cu gândul să salveze animalul rănit. De aici a început o luptă contra-cronometru cu legile, cu neputința și cu timpul, care nu părea să fie deloc în favoarea animalului rănit.
Tânăra a povestit totul pe Facebook, pentru a le mulțumi celor ce s-au implicat, dar și pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la legile și procedurile care pot omorî la propriu o ființă încă vie. După o întreagă aventură, mulți nervi și multe frustrări acumulate de cei implicați, căpriorul a ajuns pe mâini buni, la Centrul pentru Recuperarea Faunei Sălbatice din Petrești, Vrancea, al ACDB Focșani.
“Așadar, am coborât din mașină, împreună cu Laurentiu Boca , Gheorghe Saftiuc și Andrei Tosca, să vedem starea animăluțului și întrucât acesta agoniza jumătate pe șosea, jumătate pe marginea drumului, am sunat conform procedurilor,la instituțiile abilitate.
Printre ele, la 112, unde timp de o oră, am fost redirecționați de la Scorțeni, la Moinești, la Mărgineni, la Municipală, cu promisiuni ferme că vor ajunge curând. Ni s-a oferit numele agentului care urma să vină, ca să aflu ulterior că acesta nici măcar nu era de serviciu.
Epuizată fiind,după mai bine de o oră de așteptare în van, am început să îmi sun cunoscuții, ca doar apoi să se miște realmente lucrurile.
Mi-am mai certificat încă o dată,că există un mare deficit de angajați M.A.I, insuficiente mașini puse la dispoziție și multe lipsuri care fac imposibilă desfășurarea acestei profesii în condiții optime și eficiente.Oamenii ăștia sunt în simbioză cu moartea la fiecare apel. Sistemul este în putrefacție din rădăcini. Nu de la angajat. Însă, e drept, unii angajați întrețin putoarea putrefacției.
Astfel, vina lipsei de promptitudine nu este a agenților, am aflat ce provocări au avut în urma unor alte apeluri, în seara cu pricina, cei ce ar fi trebuit inițial să vină.
Mi-au sugerat unii șoferi trecători, să las căpriorul acolo sau să îl iau acasă și sa îl duc la un veterinar.
CUM SĂ FAC ASTA omenește și legal vorbind?
1. Căpriorul manifesta semne de recuperare și intenționa să se deplaseze, cine își putea asuma că acesta va cauza in dorința de a traversa către pădure, un accident rutier? De câte ori nu s-au pierdut vieți omenești și nu s-au întâmplat tragedii, când șoferul,evitând impactul cu un animal, a intrat pe contrasens?
2. Cum să las o ființă vie să agonizeze pe marginea drumului, fără sa depun toată diligența pentru a o salva?
3. Cum să iau animalul acasă ori să-l duc unui veterinar fără sa semnez un Proces Verbal? Cine își asumă consecințele legale? Șoferul fugar avea obligația de a asigura locul accidentului și de a înștiința unitatea de politie pe raza căreia s-a produs accidentul. Să plec cu animalul sălbatic la subraț, însemnă să-mi asum riscul unui act de braconaj și eventual să mai plătesc și câteva mii de euro, cât este evaluat un astfel de exemplar. Conform procedurilor, la fața locului trebuia să se deplaseze medicul veterinar de circumscripție.Nu să-l car eu în poale.
Este o bătălie groaznică între rațiune și suflet în acele momente. Vrei să urmezi pașii reglementați, dar știi totodată că fiecare minut care se scurge, se scurge și cu viață.Mă gândeam cu amărăciune în acele momente în care îmi venea să fug în cârcă cu animalul, că am un copil de 3 ani, de aceeași vârstă cu acel căprior și că ambii au nevoie de mine. Unul-să respect întocmai legea, iar celălalt, să n-o respect, ca să-i crească șansele de supraviețuire.
Citește continuarea pe realitateadebacau.net
