"Toate indiciile duc către o schimbare enormă şi este nevoie de un răspuns enorm dacă vrem să mai avem urşi polari după 2050", a declarat Peter Ewins, directorul de Conservare a Speciilor de la WWF (World Wildlife Fund).
Parcurile naţionale s-au dovedit una dintre cele mai importante modalităţi de protejare şi conservare a naturii şi a vieţii sălbatice. Realizate pentru prima oară în SUA, în 1916, parcurile naţionale au fost de atunci adoptate la nivel internaţional. Dar protejarea unei zone care nu aparţine unei singure ţări ar putea să fie extrem de dificilă.
Deşi o parte din gheţuri se mai topesc pe timpul verii, cea mai mare parte din ele rămâne pe tot parcursul anului - sau aşa se întâmpla în trecut.
Topirea pe timpul verii se accelerează iar îngheţul din iarnă nu mai este suficient de puternic. Fiecare vară este însoţită de pierderi de gheaţă fără precendent.
"Când s-au retras gheţarii din Epoca de Gheaţă, au rămas puncte de zăpadă în diferite locuri din lume. Acestea se numeau refugii. Acest lucru se va întâmpla şi în Arctica", a declarat Stephanie Pfirman, profesor de ştiinţele mediului de la Barnard College.
Dacă tendinţa actuală a emisiilor de gaze cu efecte de seră va continua, regiunea propusă pentru Parcul Naţional va fi singura unde va mai exista gheaţă pe tot timpul anului, potrivit Intergovernmental Panel on Climate Change.
Protejarea gheţurilor nu va fi uşoară: o Arctică în încălzire înseamnă rute noi de transport naval şi resurse naturale valoroase mai accesibile, de la petrol la diamante şi uraniu. Dar aceasta nu este prima oară când umanitatea alege între bogăţie materială şi comori de gheaţă.
Polul Nord are nevoie de un "Parc Naţional" al gheţii
