Credinţa populară veche considera că seva roşie, circulantă prin vasele libero-lemnoase ale plantei, ascunde un strop din sângele Mântuitorului.
Faptul că între denumirile populare este evocată crucea (iarba-crucii, crucea-voinicului) demonstrează legătura făcută de popor între această plantă şi Crucea sfântă, simbol al salvării şi al mântuirii.
Sunătoarea este o plantă care se găseşte în flora spontană de pe pajişti, fâneţe uscate, tufişuri, mărăcinişuri, liziere, locuri necultivate şi calcaroase, marginea drumurilor şi marginea pădurilor, tăieturi de pădure, de la câmpie până la zona subalpină.
În scopuri medicinale se folosesc vârfurile îmbobocite şi înflorite şi partea nelignificată a lăstarilor, pe lungimea de 20-30 cm de la vârf. Florile au culoarea galben-aurie, iar la presare între degete sau prin fierbere lasă un suc roşu-sângeriu.
Proprietăţile terapeutice ale plantei
- antigastrice, antiulceroase, antidiareice, colagoge, coleretice;
- expectorante şi febrifuge;
- aperitive şi stimulatoare ale digestiei datorită substanţelor amare;
- antihemoroidale şi vermifuge;
- antiinflamatoare şi cicatrizante hepatice şi intestinale;
- vasodilatatoare şi hipotensoare cardiace;
- antidepresive şi antinevralgice;
- antiseptice urinare;
- astringente;
- antibiotice, calmante în dureri.
sursa: ziarullumina.ro
