În loc să adopte calea acțiunii directe prin care să ceară franc judecătorilor să stabilească legalitatea sau ilegalitatea investițiilor atacate, Nicușor Dan angrenează o întreagă rețea de ONG-uri în strategii complexe de instanță.
Astfel, sala de tribunal a devenit pentru aspirantul la fotoliul de primar general un adevărat câmp tactic. Stoparea unui proiect imobiliar devine în acest mod un scop în sine, care trebuie atins practic cu orice mijloace, indiferent dacă respectivele construcții respectă sau nu legislația.
Proiectul One Floreasca City, de 100 de milioane de euro, edificat pe amplasamentul fostei intreprinderi Automatica, este elocvent pentru a ilustra modul în care s-a acționat, precum și interesele obscure din spatele acestor acțiuni.
În loc să conteste clar și direct legalitatea investiției și a lăsa judecătorii să decidă în consecință, ONG-urile lui Nicușor au deschis un adevărat război, pe mai multe fronturi, menit nu de a afla adevărul ci mai degrabă de a-și impune propria viziune în justiție. Ele au atacat în cascadă, chiar în haită, pentru a-și maximiza șansele de câștig: au deschis două procese de suspendare a aceleiași investiții și două procese de anulare ale aceleiași autorizații de construire. Tot de două ori, în câte două procese, au cerut și anularea aceleiași autorizații de construire, dar și a acordului de mediu care a stat la baza autorizației.
Acesta a devenit un adevărat „modus operandi” pentru asociațiile controlate, ca un veritabil „păpușar” de Nicușor Dan prin apropiații săi, inclusiv prin partenera de viață – Mirabela Grădinaru.
Material integral pe Cetateanul.net
