Psihologii de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie au declarat că holbatul era iniţial o abilitate practică, necesară la căutarea hranei, a primelor primate de pe Pământ.
Studii anterioare ale maimuţelor au descoperit că acestea puteau să urmeze direcţia privirii altui animal. Însă acestea nu au reuşit să îşi folosească abilitatea pentru un scop practic.
"Oamenilor le este aproape imposibil să nu se uite în sus când o altă persoană se holbează la cer, chiar dacă ştiu că ar putea fi o păcăleală", a declarat profesorul Richard Byrne.
"Se ştie de ani de zile că anumite specii de maimuţe au aceeaşi tendinţă. Dar majoritatea maimuţelor nu reuşesc să facă ceva util cu această abilitate", a mai spus profesorul.
Lemurii sunt rude atât de îndepărtate ale oamenilor, încât arată mai mult ca pisicile decât ca oamenii.
Cercetătorul April Ruiz a explicat că descoperirea sugerează că abilitatea de a se holba a apărut mai devreme decât se credea.
"Întrucât am găsit această abilitate la lemuri, deşi o credeam unică oamenilor, putem să o datăm din vremea primelor maimuţe, de pe timpul când aveam acelaşi strămoş", a mai spus Ruiz.
Cercetătorii au descoperit că de câte ori un lemur se holba într-o anumită direcţie, cel mai probabil alegea acea locaţie pentru a căuta hrană. Faţă de celelalte primate, lemurii sunt capabili să îşi folosească holbatul pentru a-şi creşte şansele de a găsi mâncare.
Oamenii tind să se holbeze ca lemurii
