"Jurnaliștii de la Népszabadság au fost păcăliți, li se cerut să-și împacheteze lucrurile și să fie gata de o mutare, li s-a organizat o petrecere chiar, pentru la o zi să li se spună că ziarul se închide și că nu mai pot intra în clădire.
Acționarii majoritari ai ziarului nu sunt autohtoni, sunt austrieci. Ziarul este deținut de compania austriacă Mediaworks (care a adunat branduri deținute anterior de Ringier, Axel Springer și companii autohtone), a omului de afaceri Hienrich Pecina. Acesta este și fondatorul companiei Vienna Capital Partners, apărută în 1998 și care s-a orientat cu precădere către afaceri în statele foste comuniste candidate la aderarea la UE. Pe lângă Ungaria, Pecina a s-a implicat în afacerile mass-media în Bulgaria și în industrie, in Polonia și Croația.
Imediat după închiderea publicației, jurnaliștii de la Népszabadság și-au exprimat dorința de a cumpăra ziarul și de a-și continua activitatea. Ei bine, aici intervine Mediaworks. Cumpărarea brandului Népszabadság și a altor branduri asociate acestui ziar de tradiție este imposibilă, pentru că această companie austriacă le-a ipotecat la banca ungară MKB. Decizia aceasta a fost luată cu puțin timp înainte de închiderea ziarului și ea privește nu numai brandurile, ci toate bunurile deținute. Austriecii de la Mediaworks și-au justificat măsura prin marea nevoie de bani pentru a putea finanța alte publicații pe care le dețin în Ungaria.
Banca MKB este condusă însă tot de echipa plasată aici de Banca Națională a Ungariei. Singurul lucru despre care a scris presa este că preluarea băncii a fost finanțată de un asociat al primarului orașului de baștină al premierului Viktor Orban, considerat mâna dreaptă a acestuia în orice afacere importantă.
Ziariștii de la Nepszabadsag nu mai au nici măcar cu cine negocia. În mod bizar, CEO-ul Mediaworks și-a dat demisia imediat după închiderea cotidianului. A fost numit un nou director, însă acesta și-a dat demisia după doar trei zile, invocând motive de sănătate.
Ne putem întreba în ce măsură un proprietar străin asigură independența unui ziar. Mai deloc, în această parte de Europă, iar Ungaria a mai experimentat o situație asemănătoare cu site-ul foarte popular Origo.hu. Acest site era deținut de germanii de la Deutsche Telekom. În 2014 a publicat serie de articole critice la adresa șefului cancelariei premierului, Janos Lazar, vioara a doua a guvernării Orban. Brusc, redactorul-șef de la Origo a fost forțat să demisioneze, iar site-ul a fost vândut foarte repede de către germani unei companii legată de cercul afaceriștilor pro-Orban. Site-ul de investigații Atlatszo.hu a scris recent că aceeași soarta ar putea-o avea în curând și compania Mediaworks, pe care Vienna Capital Partners ar urma să o vândă unor apropiați ai premierului.
Încă un lucru despre Vienna Capital Partners. Această companie a fost implicată în primul plan de privatizare al uzinei chimice Borsod din Ungaria, în 2001. O parte din acțiuni au fost preluate atunci de un off-shore înregistrat în Irlanda, pentru ca apoi acțiunile să fie vândute unei filiale a unei bănci italiene. În această afacere a fost implicată Vianna Capitla Partners, despre care o serie de ONG-uri au spus că acționa la ordinul Gazprom, interesată atunci și de compania Mol. Aceste acuzații au fost publicate de Nepszabadsag. În 2002, premierul Ungariei a cerut o investigație, cele relatate s-au dovedit repede nefondate, iar ziarul a trebuit să publice un articol prin care își retrăgea toate acuzațiile. Acel premier al Ungariei era Viktor Orban.
Din tot acest șir de evenimente rezultă o întrebare: de ce companii din Germania și Austria, două țări extrem de critice la adresa ”dictatorului” Orban, două țări care au atras de nenumărate ori atenția asupra cadrului legislativ represiv adoptat de Viktor Orban pentru presă, au ajuns să pună serios umărul la spijinirea guvernului ”iliberal” de la Budapesta? Cât de sinceră este îngrijorarea Germaniei față de situația democrației din Ungaria? Cât de mult contează pentru Viktor Orban acuzațiile venite de la Bruxelles și de la Berlin?
În final, pentru că întreaga presă europeană și americană plânge pe umarul Nepszabadsag, poate că ar trebui să dăm cuvântul și celor care nu credeau în această publicație de stânga, voci care s-au auzit doar în Ungaria.
Jurnaliștii de dreapta din Ungaria scriu că Népszabadság și-a pierdut cititorii. Era, într-adevăr, cel mai vandut ziar din Ungaria (în afară de tabloide), însă a căzut de la un milion de cititori în urmă cu circa 20 de ani la doar 50.000 în momentul închiderii. ”Ce să facă actualul guvern? Să finanțeze ziarul. Ar dori partidele de stânga ca ziarul lor să fie finanțat de guvern?”, se întreabă publicația Mozgaser.
Magyar Hirlap scrie că ziarul mergea în pierdere și că Mediaworks îl finanța din profitul obținut din publicațiile regionale pe care le deține în Ungaria. Compania a promis dotări tehnice mai bune și salarii mai mari pentru ziariștii din provincie, care scoteau profit, însă nu s-a putut ține de cuvânt din cauza găurii negre numite Népszabadság. Apoi, Magyar Hirlap scrie că, înainte de schimbarea regimului, cei care erau văzuți citind Népszabadság în autobuz erau văzuți ca susținători ai regimului comunist. Iar acum, la închiderea sa din 2016, nu puțini erau redactorii de aici care lucrau de mai bine de 30 de ani.
Ungaria nu rămâne fără presă de stânga dupa închiderea lui Nepszabi, cum este alintat. Mai există cotidianul Nepszava, care este finanțat de fostul terzorier al partidului lui Viktor Orban, ajuns acum la cuțite cu premierul. Este însă o problemă pentru Nepszava – fostul trezorier Lajos Simicska are legături cu partidul de extremă-dreapta Jobbik", au scris jurnaliştii de la Cotidianul.ro.
