Femeia a comis crima în urma anilor de tortură psihologică la care a fost supusă de către soţul său. În ciuda mărturiilor care au confirmat abuzurile, lipsa "nasului roşu şi a ochilor învineţiţi" însemna că, în ochii legii, nu era o victimă a violenţei domestice.
În 2012, Sally a luat legătura cu Justiţia pentru femei (JfW), solicitând ajutor. După mai multe încercări, cazul lui Sally a fost redeschis acum şi femeii ii s-a permis dreptul de a contesta condamnarea la crimă. Judecătorul a permis admiterea unor dovezi noi care nu erau disponibile la momentul procesului în 2011, relatează The Independent, preluat de Mediafax.ro.
Membrii ambelor familii ştiau despre chinul pe care Sally îl indura. Când femeia a fost condamnată pentru uciderea lui Richard şi a primit o sentinţă de 22 de ani, membrii familiilor au plâns în galeria publică şi nici unul din partea lui Sally sau a familiei lui Richard Challen, sotul ucis, nu a vorbit împotriva ei. Fiul cel mic al acestora a declarat că era martor al abuzurilor la care femeia era supusă zilnic.
Abuzul la care Sally fusese supusă este numit control coercitiv, control care în acel moment nu era considerată o infracţiune penală în Anglia. Acesta a fost introdus în 2015 după decenii de campanie de către cei care lucrează în cercetarea şi promovarea împotriva violenţei domestice, conform The Independent.
Cazul Sally Challen este simbolic din mai multe motive. Aceasta arată că o mare parte din abuzul pe care femeile îl suportă în relaţiile intime cu bărbaţii este ascuns. De asemenea, ne spune că tipul de control coercitiv la care Sally a fost supusă este utilizat în mod obişnuit pentru a menţine femeile în locul lor, de către bărbaţii care se tem că sunt arestaţi pentru infracţiuni violente.
Dacă apelul făcut în intanţă va avea succes şi femeia va fi declarată nevinovată, acest lucru va însemna nu doar punerea ei în libertate, ci şi eliberarea potenţială a mii de victime care suferă abuzuri similare cu cele îndurate de Sally de-a lungul căsniciei sale.
