Director general interimar al ANP din 1 august, Marius Vulpe susţine că sunt purtate negocieri cu parteneri norvegieni pentru ridicarea, cu fondurile acestora din urmă, de noi clădiri în actualele închisori din ţară, acolo unde sunt identificate posibilităţi, şapte penitenciare fiind înscrise deja pe listă. Demersul vine ca soluţie temporară la supraaglomerarea din închisori, în acest sens fiind începute identificările în teren.
În primul său interviu de când a preluat conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Marius Vulpe a vorbit, pentru agenţia de presă MEDIAFAX, şi despre lipsa de motivaţie a medicilor care ar trebui să vină să lucreze în sistemul penitenciar, în prezent fiind doar 139 de doctori la nu mai puţin de 30.000 de deţinuţi.
De asemenea, şeful ANP consideră ca fiind o problemă şi "migraţia foarte mare" a deţinuţilor, considerând-o, în unele situaţii, "cauza existenţei insectelor" în celule. Marius Vulpe consideră că nu sunt suficiente posibilităţile de lucru în închisoare şi spune că sistemul "a avut o problemă" în cazul aşa-zişilor deţinuţi-scriitori.
Reporter : Aţi fost pus în funcţia de director în plin protest al deţinuţilor, protest care a debutat la Penitenciarul Iaşi, pe care dumneavostră îl conduceaţi. În aceea perioadă, au fost voci care au spus că sunteţi, citez, un personaj “controversat” şi că deţinuţii de la Iaşi au reclamat purtare abuzivă din partea conducerii. Cum răspundeţi la asta?
Marius Vulpe : Am fost numit în aceea perioadă, din fericire, am gestionat cât s-a putut de bine acel incident. Din nefericire, deţinuţii nu au motivat comportamentul abuziv, însă eu ştiu ce nemulţumiri aveau. Referitor la liberările condiţionate din penitenciar. Acelea nu se datorează abuzurilor comisiei de acolo care de altfel sunt prezidate de către un magistrat, judecătorul de supraveghere. Nu este exclusiv la îndemâna unui director să hotărască dacă un deţinut poate fi propus sau nu pentru liberare condiţionată, pentru că nici nu hotărăşte comisia din penitenciar, ci doar face o propunere, urmând ulterior două căi de atac în instanţă. Controversa a mai venit de la faptul că am cerut, am impus reguli stricte în penitenciarul Iaşi şi deţinuţii aveau nemulţumiri privind respectarea programului zilnic. Acesta nu era impus, este un program general naţional. Una dintre principalele lor nemulţumiri era supraaglomerarea din penitenciarul Iaşi, una reală. Nu pe toate spaţiile de detenţie, ci pe un pavilion care se cheamă A, de cazare, unde sunt circa 900 de deţinuţi, unde gradul de ocupare este de circa 300%. Aici le-am explicat de nenumărate ori deţinuţilor că transferul din acel penitenciar nu este atributul exclusiv al penitenciarului Iaşi.
Reporter : Ce s-a greşit în modul în care a fost condusă instituţia?
Marius Vulpe : Probabil că vă referiţi la perioada anterioară venirii mele aici. Nu cred că este ceva greşit în ce priveşte Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru că aproape toate revendicările deţinuţilor, nemulţumirile lor, sunt generate de insuficienţa resurselor. Atât umane, ne referim aici la angajaţi, fie resurselor financiare care în ultimă instanţă trebuiau să genereze condiţii mai bune de detenţie sau creerea de noi spaţii.Eu am văzut, după venirea în ANP, materialele întocmite, solicitările anterioare, planurile anterioare, care au creat noi spaţii de detenţie, însă nu s-a reuşit. Este un deficit foarte mare de locuri de detenţie, asta generează cele mai mari probleme şi nemulţumiri. Nu vreau să cataloghez eu dacă s-a greşit sau nu ceva. Doresc să preiau ce s-a făcut bun, demersurile să le promovăm către ordonatorul de credit, Ministerul de Finanţe, şi să încercăm să ajungem acolo unde ar trebui cu condiţiile de detenţie.
Reporter : Care ar fi bugetul optim?
Marius Vulpe : În momentul de faţă, pentru buna funcţionare a sistemului penitenciar, este unul optim. Însă, dacă luăm în calcul ultimii cinci ani, a plecat în 2012 de la circa 832.000.000 de lei, astăzi el este de 1.269.000.000 de lei, doar din subvenţie pentru că bugetul penitenciarelor este cuprins din două componente, are două surse- subvenţia de la stat şi veniturile proprii. Nu este îndestulător. Solicitarea anterioară a fost de de 1.310.000.000. Aici punem în calcul doar buna funcţionare, mentenanţa penitenciarelor, neluând în calcul investiţiile. Asta ar însemna să facem noi locuri de deţinere. La ora actuală este vorba de circa 9.000 de locuri necesare.
Reporter : Pe ce se duc cei mai mulţi dintre aceşti bani? Ne puteţi da procente?
Marius Vulpe : Primul titlu este titlu privind cheltuielile de personal, aici însemnând salarizarea şi toate celelalte drepturi ale personalului. Nu am cifra acum în faţă, dar reprezintă circa 70% din bugetul instituţiei. Restul cheltuielilor se duc pe bunuri şi servicii, tot ce ţine de buna funcţionare a penitenciarelor- hrana deţinuţilor, curentul, transportul deţinuţilor, transportul angajaţilor în misiuni, echipamentul deţinuţilor, toate celelalte activităţi educative derulate cu ei, medicamentele, apa, canalizarea, îmbăierea, toate celalalte necesare unei bune funcţionări a oricărei instituţii.
Reporter : Din punctul de vedere al omului care lucrează pe funcţie de conducere, de zece ani în ANP, care ar fi suma corectă?
Marius Vulpe : E greu să avansez acum o sumă corectă pentru că activitatea în sistemul penitenciar este una vie. Ce este astăzi nevoie, mâine nu mai este. Un simplu exemplu, luând în discuţie penitenciarul Iaşi, avem astăzi o nevoie de eliberare a acelor spaţii şi asta înseamnă transferul unor deţinuţi, câteva sute (nu se poate întâmpla acest lucru pentru că nu pot celalalte penitenciare prelua). Lucrul asta înseamnă amenajarea altor spaţii în alte penitenciare, transferul a 100-150 de deţinuţi în alte penitenciare. Sunt costuri care astăzi pot fi, iar poimâne nu mai sunt valabile. Vom vedea dacă planul de dezvoltare a sistemului, impus de către Ministerul Justiţiei în urma memorandumului semnat de către premier, dacă se va aplica, va genera costuri substanţiale privind construirea de noi penitenciare şi identificarea de noi spaţii pentru cazarea deţinuţilor. De acolo pleacă toate problemele. Dacă deţinuţii ar fi cazaţi conform prevederilor legale româneşti, cu siguranţă şi celelalte nemulţumiri ale lor ar fi mult reduse.
Reporter : Este necesară schimbarea priorităţilor când vine vorba de repartiţia acestor fonduri?
Marius Vulpe : Aşa este creionat orice buget al oricărei instituţii publice, se începe cu cheltuielile de personal. Nu prioritatea lor ci, pe de o parte, suplimentarea acestui buget cu destinaţie clară crearea de noi spaţii de detenţie. Dar trebuie să privim şi din punct de vedere funcţional dacă la ora actuală sistemul penitenciar este capabil să cheltuiască aceşti bani şi să-i pună în operă. Construirea unui penitenciar poate dura 5, 6 sau 7 ani , depinzând de multe alte elemente- constructor, proiectant, execuţie în construcţii. Eu nu cred că prioritizarea ar trebui modificată, ci doar căpătarea unei cadenţe şi a unei experinţe în construirea de noi penitenciare pentru că România nu are astăzi o experinţă în acest domeniu, ştiut fiind faptul că în 26 de ani de când am păşit în democraţie s-au construit doar două penitenciare noi, la Arad şi la Giurgiu.
Reporter : Care este situaţia personalului medical din sistemul penitenciar?
Marius Vulpe : Anul acesta este un an deosebit în sensul că, începând de anul trecut şi anul în curs, foarte mulţi angajaţi ai sistemului penitenciar au îndeplinit condiţiile legale şi s-au pensionat. Situaţia nu este una dramatică, dar foarte dificilă. Avem foarte multe locuri vacante, foarte mulţi medici s-au pensionat, au părăsit aşa cum părăsesc şi sistemul public din România, au ales să lucreze în străinătate. La data la care vorbim, din 1.141 de posturi în sectorul medical sunt 704 ocupate şi 437 vacante. Ministerul şi Administraţia au alocat fonduri şi alte resurse pentru ocuparea acestor posturi, au fost scoase la concurs, dar din cele 704 doar 139 sunt cu medici, restul de 543 cu asistenţi medicali şi 22 alte specialităţi. Deficitul acesta se datorează nu numai plecării, ci şi faptului că în ultimii cinci ani nu au fost scoase posturi la concurs. Pe de altă parte, este motivaţie scăzută a medicilor de a veni în sistemul penitenciar pentru că şi riscurile sunt pe măsură. Una e să lucrezi într-o policlinică sau într-un spital privat sau într-un spital public unde faci gărzi şi beneficiile salariale sunt pe măsură, alta este să lucrezi în penitenciar unde sunt şi bolnavi psihic, deţinuţi violenţi, deţinuţi cu grad sporit de risc, frustraţi, nemulţumiţi, oameni cu potenţial violent.
Citeşte mai multe pe mediafax.ro.
