Din 1952, demnitarii comunişti erau obligaţi să-şi facă analizele de două ori pe an, la Spitalul Elias. Referatul medical, semnat de medicul curant şi contrasemnat de ministrul Sănătăţii, se ataşa dosarului de cadre. Problemele mai mari sau mai mici erau investigate de medici desemnaţi să se ocupe de activiştii superiori. Ca şi ceilalţi colegi din conducere, Ceauşescu şi familia lui se tratau în reţeaua sanitară cu circuit închis, alocată nomenclaturii, scrie historia.ro.
Pizmuiţi de oamenii obişnuiţi pentru traiul regesc, în realitate, demnitarii comunişti trăiau prost. Surprinzătoarea concluzie aparţine unui medic sovietic, adus la Bucureşti în martie 1955, pentru a-i investiga pe înalţii activişti. Observaţiile oaspetelui din URSS au fost consemnate într-un referat al Secţiei Gospodăriei de Partid, de care depindea sectorul îndrituit să vegheze la sănătatea „tovarăşilor". Cu toţii sufereau de maladii cauzate de surmenajul intens şi de „nerespectarea unui minim de condiţii igienico-dietetice". „Tovarăşii" dormeau puţin şi prost, a observat specialistul sovietic. Diagnosticul oficial - „semne de surmenaj, manifestate prin dureri de cap, insomnie şi oboseală".
Pe când la colegii lui din conducere anii în plus şi modul de viaţă ajunseseră să se simtă, lui Ceauşescu i-au ieşit bine analizele. I-a fost depistată doar o rinofaringită cu amigdalită cronică. Din relatările cunoscuţilor, Ceauşescu pare să fi trăit ca la carte. Cu bună ştiinţă sau din instinct, se pare că respecta deja toate recomandările medicului sovietic.
Avea un regim alimentar echilibrat, bazat mai ales pe legume şi lactate. Mânca la ore fixe. Nu fuma, nu bea cafea, Pepsi ori alte băuturi acidulate. Ciocolata nu-i plăcea, nici măcar în tinereţe, când încă nu suferea de diabet. În plus, mai avea un obicei insolit: dormea la prânz.
