Fiecare colonie, de dimensiunea unei tablete, este formată din aproximativ o sută de furnici, iar oamenii de ştiinţă şi-au propus să le studieze comportamentul în vederea construirii unor roboţi capabili să interacţioneze între ei.
Ideea proiectului a pornit de la faptul că furnicile din colonii se deplasează potrivit unor reguli stricte. Acestea îşi folosesc antenele şi simţul olfactiv pentru a vedea câte furnici se află în vecinătate. Lucrând în "echipe" bine organizate, furnicile cercetează temeinic o anumită suprafaţă, în căutarea hranei, precum şi a proviziilor pe care le aduc în colonie. Când cercetează suprafeţe mai mari, furnicile nu se mai deplasează în cercuri restrânse, ci se aliniază în şiruri, pentru a putea acoperi distanţe mai mari.
Dar în condiţii de gravitaţie minimă, sistemul de comunicare al furnicilor este dereglat, astfel încât acestea trebuie să dezvolte un nou set de principii înnăscute pe care să le utilizeze pentru orientare. Aceste principii flexibile ar putea fi ulterior adaptate pentru instruirea unei noi generaţii de roboţi, care să funcţioneze într-un mod similar, pentru îndeplinirea unor sarcini, de exemplu identificarea unei clădiri în flăcări.
Experimentul va fi urmărit de camere video, iar imaginile vor fi trimise pe Pământ, pentru a fi studiate.
Coloniile de furnici de pe ISS vor fi monitorizate de studenţii Colegiului de medicină Baylor, din Houston, statul Texas, care vor compara comportamentul furnicilor în spaţiu cu cel al coloniilor din sala de curs.
"Când densitatea furnicilor (pe o anumită suprafaţă, n.r.) este mare, fiecare furnică cercetează o zonă restrânsă, pe un traseu circular, ales «la întâmplare». Când densitatea furnicilor este redusă, fiecare furnică cercetează deplasându-se în şir, pe un traseu relativ liniar, pentru a acoperi o suprafaţă mai mare", a declarat Stefanie Countryman, profesor la Bioserve Space Technologies.
Coloniile de furnici au fost transportate pe ISS în cursul acestei săptămâni, cu o rachetă fără echipaj uman, care a adus pe Staţia Spaţială şi 28 de minisateliţi, denumiţi "Doves" (porumbei), dotaţi cu microcamere video, pentru detectarea schimbărilor climatice şi a dezastrelor naturale.
ISS este un proiect spaţial în valoare de 100 de miliarde de dolari, finanţat în principal de Statele Unite ale Americii şi la realizarea căruia participă 16 ţări. Staţia este ocupată în permanenţă, din noiembrie 2000, de echipaje comune.
ISS se află pe orbita terestră la o altitudine de 400 de kilometri, efectuând o rotaţie completă în jurul Terrei la fiecare 90 de minute, navigând cu viteza medie de 28.000 de kilometri/ oră. Cântărind peste 408 tone, ISS oferă un spaţiu locuibil echivalent celui dintr-un avion Boeing 747.
