De aceea, de la început, acest tip de corectitudine s-a impus nu prin definiția sa, dată de „corecții politici”, ci prin cea care o definea caricatural în culorile stridente ale absurdului absolut impus ca normă a unei noi morale:
„Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de massmedia oficială, care susține că este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.” Asta, încă de la început, pentru că nevoia omului de a lua peste picior este cel mai bun instrument de detectare a absurdului. Dar, care început și, mai ales, de unde și de ce a apărut „corectitudinea politică”? Cea mai limpede, concisă și chirurgicală explicație îi aparține proeminentului intelectual, romancier și filosof francez, Pascal Bruckner.
Materialul complet aici.
