"A trebuit să o mint, pentru că mă întreba cât de grav este rănită. A trebuit să o încurajez, că o să fie în regulă, până în ultima clipă. Ultimele cuvinte... mi-a spus şoptit: cheamă-ţi toţi colegii de acasă pentru că înăuntru sunt 300 de tineri de arşi. Mi-aş fi dorit să fie o informaţie neadevărată. M-a şocat...", a povestit Violeta Maria Naca.
"Sunt greu de privit imaginile, sunt greu de povestit. Nu ştiam ce este acolo. Îmi imaginam că este un incendiu la un depozit. În întunericul nopţi, la lumina reflectoarele am văzut iadul", spus aceasta.
"Nu aş vrea ca nimeni să politizeze scrisoarea mea scrisă după acea noapte, sunt doar nişte cuvinte... Le-am scris ca un om care a văzut iadul. Nu am acuzat pe nimeni, era ca o scrisoare către Dumnezeu, nu mi-am imaginat că acei copii nu vor mai trăi... Primii salvatori ajunşi acolo vor avea în sufletul meu un respect toată viaţă, i-am numit Ambulanţa de Suflet", a mai povestit Violeta Maria Naca, adăugând că în scrisoare sunt cuvinte grele şi că îi pare rău că atunci nu s-a gândit la părinţii acelor copii.
"Nu ne aşteptam, ne îndreptam către un incendiu. Nu ştiam că acolo era un club, că erau copii... copiii noştri. Îmi imaginam că este un incendiu la un depozit. În întunericul nopţi, la lumina reflectoarele au văzut iadul. Era noapte, era întuneric, am vazut civili şi am zis că nu e bine...oameni civili care răsturnau maşini ca să poată să intre salvările. Am zis: Dumnezeule, ce-i aici?", a continuat asistenta.
"A fost o tragedie, o dramă care ne-a mutilat sufletul. Toţi colegii mei, de la ambulanţieri, până la medici au făcut tot ce se putea face omeneşte. Aş vrea să învăţăm să respectăm salvatorii. Nu mai vreau să mai trăiască nimeni, niciodată aşa ceva. Nu voi putea uita niciodata acea linişte când se scoteau copiii de acolo... Ar trebui să se facă tot ce este posibil să nu se mai întâmple niciodată aşa ceva", a mai spus Violeta Maria Naca.
