Mărţişorul, simbol al frumuseţii şi al norocului

 
Foto: flickr.com
Foto: flickr.com
Ca multe alte tradiţii, sărbătoarea mărţişorului şi-a pierdut simbolistica străveche, transformându-se într-un eveniment comercial. Trotuarele sunt împânzite cu tonete, care oferă de la mărţişoare confecţionate de artişti artizani, până la broşe Made in China sau bijuterii din argint. Pentru cei cu mai multă dare de mână, magazinele oferă mărţişoare din aur sau argint.

De unde vine însă această tradiţie şi ce semnifică ea pentru români?

Sărbătoarea mărţişorului este una dintre ce mai vechi datini păstrate la români, se pare, din cele mai vechi timpuri şi se celebrează începând cu data de 1 Martie.

Foarte mulţi etnologi sunt de părere că acest obicei se păstrează de la romani, cu atât mai mult cu cât luna martie este dedicată planetei şi zeului Marte. Înainte de a deveni întruchiparea războiului, Marte era o divinitatea a a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor.

În calendarul romanilor 1 Martie coincidea cu începutul Anului Nou. Tot la această dată era celebrată şi Matronalia, sărbătoare a femeilor, când bărbaţii le făceau cadouri soţiilor.

La români, 1 Martie este ziua Babei Dochia, divinitate agrară şi maternă la vârsta senectuţii, care moare şi renaşte simbolic la 9 martie. 

Cum se confecţiona mărţişorul în trecut?

Mărţişorul se numeşte cadoul făcut de 1 martie. După modul de confecţionare, măţişorul ţine de tradiţia Dochiei. În toate zonele ţării era tradiţie ca părinţii să lege copiilor câte o monedă de aur sau de argint la gât sau la mână. Această monedă era atârnată de regulă "de o cordea roşie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătasă roşie şi alb, sau dintr-un fir de arnici roşu şi unul din bumbac alb sau şi din multe fire de argint şi aur" (Simion Florea-Marian). 

În Banat exista obiceiul ca nu numai copiii să poarte mărţişorul, ci şi fetele şi tinerele căsătorite. Acesta se agăţa de gât sau de mână în dimineţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, pentru a-i ajuta pe copii să fie  norocoşi şi sănătoşi. Femeile tinere îl purtau pentru a nu fi arse de soare, pentru a li se păstra tenul alb şi pe timpul verii.  

Cât se păstra mărţişorul?

În funcţie de zona etnografică, mărţişorul era scos după 9 sau 12 zile sau la o altă sărbătoare a primăverii (Măcinici-9 martie, Armindeni-1 mai,  Florii).

La înflorirea unor pomi - păducel sau vişin, mărţisorul se lăsa de către copii pe ramurile pomului ca să fie sănătoşişi frumoşi ca florile acestuia. Dacă pomului îi mergea bine, îi mergea bine şi copilului în viaţă.

La venirea berzelor, mărţişorul se aruncă după ele, zicând "Nă-i negreţele/Dă-mi albeţele".

Tinerele căsătorite purtau mărţişorul până la sfârşitul lui martie. Acesta era scos, ferit de lumina soarelui, modeda era pusă în vin, pe pâine albă şi caş, iar funia pe trandafiri, ca faţa să le fie albă şi îmbujorată. Pentru ca dorinţele să le fie îndeplinite, mărţişorul trebuia purtat cu demnitate.

Scrie-ne şi tu dacă în zona ta sunt obiceiuri speciale de mărţişor!

Crezi că mărţişorul a devenit o sărbătoare comercială?

 

Subiecte pe aceeași temă



Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.
print


Iti place noua modalitate de votare pe Realitatea.net?