În august 2005, BNR relaxează condiţiile de creditare şi ridică gradul de îndatorare la 40%, iar în octombrie 2006 extinde prevederile şi pentru instituţiile financiare nebancare, care acordau preponderent credite de consum, se arată într-o analiza Economica.net.
Aceea a fost perioada de „credit doar cu buletinul", cum arăta o reclamă la un retailer de produse electrocasnice, la dobânzi de 30-40% la lei.
Ce a făcut BNR în 2007 pentru a contracara riscurile în creştere? În martie 2007, Banca centrală relaxează şi mai mult condiţiile de creditare.
Practic, scoate orice cerinţă impusă de la nivel central şi mută responsabilitatea pe seama băncilor. Explicit, nu mai apare nicio diferenţă macroprundeţială între credtele în valută şi cele în lei. Practic, BNR nu mai reglementează riscul valutar. Banca centrală doar avizează normele de creditare.
Noul dicton devine „banii băncilor, regulile băncilor", deşi acesta avea să fie întors peste câţiva ani, când BNR a interpus şi deponenţii în discuţie, atunci când a fost vorba de reglementări care ar fi atins interesele băncilor.
August 2008, la vârful bulei imobiliare, când apar primele scăderi economice în lume, BNR se gândeşte că reglementările au fost prea laxe, aşa că introduce altele, prin care cere băncilor condiţii mai stricte pentru acordarea creditelor. Sunt introduse praguri diferenţiate de îndatorare pentru creditele în valută. Mai multe...
